Glasgow IV

Nu am mai orbecait pe langa cladire. Cunosteam drumul. La 9 fix am deschis usa firmei. Ca si in prima zi, a trebuit sa astept vreo ora ca sa apara cel care urma sa ma ia din nou la intrebari. Ma intreb daca ora aceasta de asteptare nu tine cumva de psihologia interviului. Eram mult mai degajat, increzator si dornic sa confirm. Noul intervievator contrasta vizibil fata de ceilalti. Mai inalt ca mine, solid, serios, calm si inexpresiv. Fara a incerca sa fie excesiv de amabil si zambitor, imi adresa intrebari seci, la obiect, netrecand mai departe pana nu se lamurea deplin in ceea ce priveste raspunsurile mele. Mi-a prezentat departamentul in care lucra apoi mi-a pus in brate un biblioraft gros de documentatie pe care sa-l analizez, astfel incat sa-mi fac o parere despre specificul muncii lor, urmand ca apoi sa discutam pe marginea documentatiei. A specificat ca nu ar fi o testare ci doar o prima initiere in munca de acolo. M-a traznit exact in moalele capului dar nu am comentat. M-am asezat la un birou, mi-am suflecat manecile si am inceput sa studiez cu mare atentie documentele. Am reusit sa inteleg cam 80% din ce scria acolo. Pe la pranz am fost intrebat daca mi-am facut check-out la hotel. Am ridicat din umeri si am raspuns ca nu credeam ca ma apuca pranzul la firma. Mai in gluma, mai in serios mi s-a raspuns ca nu am venit acolo ca sa ma plimb si ca as face bine sa trag o fuga la hotel ca sa rezolv problema, apoi sa ma intorc pentru a continua interviul. Hotelul se afla la cateva sute de metri. Prevazator, imi facusem bagajul de dimineata asa ca nu a trebuit decat sa-mi recuperez geamantanul din camera, pe care l-am lasat la receptie, si m-am intors la firma. Si a inceput calvarul ... Mi s-au adus alte documente si am inceput sa discutam, sa fiu intrebat cate in luna si in stele, atingand punctele esentiale ale meseriei pe care o aveam. Cand s-a lamurit cum stau la capitolul tehnica, mi-a luat CV-ul, l-a asezat langa el si a inceput sa ma intrebe punct cu punct tot ce scria acolo. Deja eram stors ca o lamaie, transpirat, debusolat nestiind unde doreste sa ajunga. S-a uitat la ceas, deja trebuia sa fiu de mult la aeroport, s-a lasat pe spate, cu mainile la ceafa, a plescait multumit din buze, apoi m-a fixat cu privirea. Ultimul soc ... mi-a explicat ca m-a intervievat la sange intrucat vor sa-mi propuna o functie de conducere. Intrebat daca am experienta in coordonarea mai multor departamente, am raspuns ca am coordonat doar grupuri restranse de oameni dar posibilitatea de a coordona departamente nu poate decat sa fie o provocare pentru mine, asa ca merita sa incerc. Satisfacut, s-a ridicat in picioare si mi-a intins mana. Interviul se sfarsise. M-a condus la magnagerul general care mi-a explicat ca dupa ce toti cei 3 intervievatori vor pune cap la cap concluziile, imi vor face o oferta serioasa, urmand ca de anul viitor (asa cum convenisem) sa incep munca la ei. Mi-am luat la revedere de la staff, care se reunise in biroul managerului, apoi am fost condus spre iesire. Taxi-ul deja era in fata cladirii. Drumul pana la aeroport l-am parcurs in transa. Nu stiu cand m-am intors la hotel ca sa-mi ridic bagajul, ce am mai discutat cu soferul, cand i-am platit si am coborat din masina. M-am dezmeticit in aeroport cand, brusc, o moleseala si o oboseala crunta m-au doborat. Imi jucasem cartea si se pare ca o jucasem bine. As fi baut o bere dar, examinand maruntisul din buzunare, am considerat ca nu am suficienti bani. No problem ... data viitoare cand voi cobori in aeroport, voi putea bea si bere intrucat acum stiu si eu ca pound-ul este tot una cu lira sterlina.
Doamne Ajuta!