AMINTIRE
Din macadamul dur, împrăştiat
Mi-am adunat gândirea,
Uitându-mă la tine-nfiorat
Mi-am regăsit iubirea.
Dar oare cât te-am căutat
În lumea asta infinită,
Poate că nici nu am visat
Că te voi găsi iubită!
Cuvintele frumoase se adună
Iar buzele se caută-nsetate,
În suflet e veşnică furtună
Şi trupurile sfârşesc îmbrăţişate.
Tu eşti icoana minunată
Pe care o privesc pios,
De frumuseţe aureolată
Te înconjoară gândul meu sfios.
Din macadamul dur, împrăştiat
Mi-am adunat gândirea,
Uitându-mă la tine-nfiorat
Mi-am regăsit iubirea.
Dar oare cât te-am căutat
În lumea asta infinită,
Poate că nici nu am visat
Că te voi găsi iubită!
Cuvintele frumoase se adună
Iar buzele se caută-nsetate,
În suflet e veşnică furtună
Şi trupurile sfârşesc îmbrăţişate.
Tu eşti icoana minunată
Pe care o privesc pios,
De frumuseţe aureolată
Te înconjoară gândul meu sfios.
Etichete: VALENTE MEDII...poezii de Mihai LEONTE
Share This Entry:
0 Comentarii la aceasta intrare
Posturile recente
Linkurile blogului meu
Ultimele comentarii
Imagine aleatoare din album
1 useri care vad blogul
1 vizitatori
0 membri
0 membri anonimi
0 membri
0 membri anonimi
