Maneaua şi omu’

Măi , să-mi spună mie cine ce-o vrea , cum că „nu contează ce asculţi, om să fii” şi alte clişee ieftine de acest gen ! Om e , da într-adevăr , bun la suflet poate fi , indeed , nu neg asta ,
dar cult? No way . Să o luăm aşa , linia melodică lipsită de sensibilitate , şi mult prea „colorată” nu-mi face inima să vibreze în niciun fel. Şi muzica bună se presupune să te ungă la suflet , right? Ok , next. Versurile...Oh Jesus Christ şi Mother Nature. Păi la cum cântă manelarii , nici nu mă mir că au duşmani cu caru’ .
Bani , duşmani , amantă , nevastă , noroc. Omul român e simplu , bre! Da’ asta e ,
fiecare ţară are bobul ei de neghină , nu? Bun , combinând aceste două elemente ce obţinem ? O chestie lipicioasă , dezgustătoare , asemănătoare cu sucurile ieftine ce se găsesc pe rafturile magazinelor de pe la colţuri. Şi românu’
înghite această substanţă atât de toxică. E cam , trist .
Ce e şi mai trist e faptul că ale Guţă şi tot neamu’ câştigă mai bine decât o formaţie românească care se respectă. (eu cel puţin aşa cred)
Acest fenomen nu va dispărea prea curând , not a chance. Atâta vreme cât există om care să fie interesat de această substanţă infectă , piaţa muzicii româneşti nu va fi purificată complet.
Dar cum spunea un prieten de-al meu , „Mama proştilor e mereu însărcinată...”