Inca doua

Azi de dimineata ceasurile ticaiau ingrozitor de tare. Se aude fiecare secunda.

Cu ceva timp in urma imi parea rau ca voi pleca de aici, ca ma intorc in Romania, unde nu am nimic. Acum am o stare de zor nebun, alerg sa vad ce mi-am mai propus sa vad, fac poze, nu am prea mult timp de nostalgii dupa Japonia. Acasa am o groaza de lucruri de facut. Toate ceasurile interne sunt reglate pt plecare. Vreau sa ma dezobisnuiesc sa spun imi pare rau ca plec, imi pare bine. Plec,pur si simplu! Astea sunt faptele, sentimentele fluctueaza, au suisuri si coborisuri. Asa e normal, omenesc sa fie.

Ce a insemnat Japonia pt mine? Simt ca toata experienta m-a imbogatit! Cat valoreaza si cat va dura bogatia, voi afla in timp! Omul meu, cu care am impartasit suflet, sange si lacrimi, sarut talpa piciorului si cerstetul capului!