Străzile .....

Astăzi după-amiază, căldură înăbuşitoare, prima zi de după examen .. Mergeam pe străzi, fără ţintă, cu gândul aiurea, când am realizat deodată: "it's over!!". Parcă brusc mi-au năvălit casele în piept şi străzile în ochi, descoperindu-se proaspete şi noi; paşii înşişi parcă începuseră să muşte mai aspru din asfalt. Uşor, uşor, am ajuns în Parcul Rozelor, şi m-am oprit pe marginea Begăi. N-aş putea spune cât am stat aşa, privind la curgerea molcomă a apei şi la sălciile aruncate parcă alene pe margini. Regăsem oraşul fără a-l fi pierdut vreodată, şi totuşi trăisem cu ochii închişi.

Odată cu terminarea examenului şi cu conştientizarea, parcă m-am redat mie însumi. Cât timp sunt în faţa unui eveniment major, nu-mi aparţin; aparţin tutror celor ce au anumite speranţe, aşteptări şi aspiraţii legate de persoana mea. Rude, prieteni, cunoştinte şi duşmani, simt că privesc la mine ca la un exemplar în insectar, sub lupă. Senzaţie care mă dezarmează şi mă pune cu spatele la zid.

De acum, oraşul este al meu. Şi indiferent de rezultate, pe care am să le aflu mâine, ştiu că sunt acasă, pe străzile mele, înconjurat de aceleaşi vechi clădiri îndrăgite, şi cu aceeaşi oameni oe care-i ştiu de 19 ani. Free!