banca

Ajung la banca!
Responsabila contului meu mai are probabil 7 ani pina la pensie. Altfel e aranjata mereu, cu multe bratari, cercei, inele... samd. Daca te uiti la ea trec 10 minute doar sa numeri accesoriile; asta fac cind e coada. Sa nu ma uit in decolteul care contine sinii maica-mii!
In ultimul timp ... banca se schimba, a fost achizitionata de o banca vestica. Schimbarea se numeste in bine din punctul lor de vedere. Din al meu NU!
Saptamina aceasta se schimba sistemul electronic ... drept pentru care nu mai functioneaza nimic, in interiorul bancii. Nici macar zimbetul responsabilei mele de cont. L-au sters porbabil aia de la Informatica in timp ce inlocuiau cine stie ce fisiere.
Ajung sa fac o plata. Completez ordinul de plata. Nu mai stiu ultimul numar al ultimului ordin de plata. (CInd faci o plata acest lucru ti se cere, pentru ca banca functioneaza riguros si ordonat).
Spun:
- Nu il stiu pe dinafara! Uitati-va dvs in calculator, ca il aveti pe ultimul!
- Nu am cum sa ma uit ca au schimbat programul si e pe alt calculator si ma grabesc!
Noroc ca imi aduce aminte de mama. Ii spun: Nu am ce va fac! Nu il stiu si plata tb facuta! va descurcati dvs.
Si plec inainte de a izbucni in urlete.
Ies din banca. Imi doresc sa imi iasa cineva in fatza care sa greseasca. Sa pot izbucni. Poate cind intru in trafic... sa am sansa sa ma stropsesc la vreun taximetrist... smecher care imi taie calea.
Urc in masina, pornesc, trebuie sa ies din parcare...
O tipa cu ochelari, delicata ca un iris (vreau sa cred ca si ochii aveau culoarea aceea), intr-un renault, imi face semn ca pot iesi. Si se pregateste sa se uite intr-o oglinda mica.
Zimbesc... Mi-a trecut ... ii multumesc. Habar nu are ea pentru cite lucruri.
Uneori avem mare noroc cu femeile.