Zidul Berlinului

La 13 august 1961 soldatii armatei est-germane intind in centrul Berlinului intregi kilometri de sarma ghimpata, cu scopul de a pune capat exodului masiv de est-germani care fugeau intr-un numar din ce in ce mai mare de regimul comunist, iar la cateva zile va fi inaltat un zid ce va fi constant supravegheat, consolidat si intarit de un sistem de miradoare si puncte de control. La scurt timp, familiile si prietenii sunt despartiti de zid, iar fosta capitala a Reich-ului este injumatatita de o linie peste care nu se poate trece si care tine in maini soarta a milioane de oameni.

Expresia "Cortina de Fier" nu a fost niciodata mai puternica decat atunci. Zidul Berlinului va fi pentru 30 de ani arbitrarul politic si partea cea mai vizibila a controlului comunist, reprezentand totodata, adevaratul chip al "razboiului rece".

Criza Berlinului a avut loc intre anii 1958 si 1961. Intre 1952 si 1961 au fugit din RDG in Vest peste 2.200.000 de refugiati. Majoritatea erau barbati si femei in puterea varstei, apti de munca, dar acestia paraseau tara ca erau atrasi de un nivel de trai mai ridicat si libertate politica. Conducatorul RDG-ului, Walter Ulbricht era foarte deranjat de aceasta situatie.

Acesta a declarat, pe 27 octombrie 1958, ca occidentalii au incalcat acordurile de la Ptsdam cand au reinarmat RFG si nu mai aveau niciun drept de a ramane in Berlin, care, dupa reunificare, urma sa devina capitala Germaniei comuniste. Declaratia acestuia a reprezentat preambului crizei care a izbucnit la Moscova in mai putin de o luna. Hrusciov a mentinat ca a venit momentul sa puna capat sistemului de ocupatie a Berlinului. SUA, Marea Britanie si Franta trebuiau sa trateze la fel cu RDG, dar aceste tari nu au recunoscut existenta celei din urma.

In 27 noiembrie, o nota sovietica exprima noua pozitie a Moscovei si anume de a angaja tratative cu RDG pentru a-i transfera puterile pe care le avea la Berlin. Pentru Uniunea Sovietica, revenirea Berlinului de Vest la RDG, reprezenta cea mai buna solutie, dar sugera in acelasi timp transformarea Berlinului de Vest intr-o "unitate politica independenta".

Orasul, devenit deja neutru, urma sa fie plasat sub controlul ONU. Un acord cu RDG trebuia sa permita comunicarea libera cu exteriorul Berlinului de Vest. Chiar daca s-a incercat sa se ajunga la un acord, situatia a fost mereu incordata, iar pe 12 octombrie, dupa ce delegatul american si cel filipinez au discutat despre necesitatea eliberarii tuturor popoarelor, inclusiv a celor din interiorul Corinei de Fier, Hrusciov a prostestat intr-un mod ciudat. Acesta nu prevedea marea expansiune economica din anii 1960 in Statele Unite si Europa de Est. In acelasi moment s-a gasit solutia pentru Berlin, sub presiunea liderului Walter Ulbricht.