Titanic

Anul era 1912, in timpul epocii de aur a constructiilor navale. Avioanele erau inca foarte noi, asa ca singura modalitate de a calatori pe distante lungi, peste apa era cu barca. Imigrarea era foarte populara, asa ca a existat un flux continuu de pasageri dornici. Concurenta era acerba in transportul trans-atlantic de pasageri. Compania White Star Line a fost inspirata sa creeze Titanicul, ca o replica la recent lansatele nave Lusitania si Mauretania, de catre concurentul lor numarul 1, Cunard Line. White Star Line era hotarata sa devina liderul mondial in transportul de pasageri. Asadar, a fost conceput un plan de a construi un trio de nave, care urma sa fie cele mai mari si mai luxoase din cate au fost construite pana atunci. Titanicul a fost a doua dintre aceste trei nave construite, si a devenit cea mai faimoasa, ca urmare a scufundarii ei tragice dupa coliziunea cu un aisberg in prima ei cursa.

Titanicul a avut reputatia de a fi cel mai luxos vas si putea fi numit, fara nici o problema, un palat plutitor. A stabilit un anumit standard prin oferirea locurilor de cazare pentru toti pasagerii, in special pentru cei de clasa intai. Realizarea carea a incununat interiorul navei a fost Marea Scara, facuta din lemn de stejar sculptat, ornata cu statui din bronz, si o cupola de sticla deasupra ei. Titanicul a fost mai fost denumit si "Vaporul sperantelor", din cauza numarului mare de imigranti care s-au imbarcat, in speranta ca vor incepe o viata noua in America. Echipat cu cea mai recenta tehnologie a constructiilor navale, Titanicul a fost considerat foarte sigur. A fost chiar descris ca fiind „de nescufundat".

Calatoria a inceput cu surle si trambite, puntile navei si docurile fiind aglomerate de pasageri si spectatori ce aplaudau. In drum spre America, lucrurile au mers bine in cea mai mare parte. Dar, dupa patru zile, au inceput sa apara primele probleme. S-au primit numeroase avertismente de gheata pe parcursul zilei, si in timpul acelei nopti, dar conditiile meteorologice au ingreunat depistarea aisbergurilor. Fiind o noapte fara vant insemna ca apa ce se izbea de baza aisbergului nu clipocea, iar lipsa lunii facea imposibila reflectarea aisbergului pe suprafata apei. In plus, o avertizare de gheata, primita de operatorul radio al Titanicului, nu i-a fost tranmisa capitanului; operatorul era ocupat cu trimiterea mesajelor pasagerilor catre coasta, si din greseala a considerat ca aceasta avertizare era mai putin importanta decat avertismentele anterioare pe care le livrase pe parcursul zilei.

In timp ce capitanul Smith se odihnea in cabina lui, copilotul Murdoch era la comanda, cand aisbergul a fost reperat . Dupa ce a primit vestea despre aisbergul aflat chiar in calea Titanicului, ordinele lui s-au dovedit fatale pentru nava. Murdoch a ordonat ca motoarele sa fie orientate complet in sens invers, astfel incat nava sa vireze brusc la stanga; din nefericire, aceasta manevra a scazut capacitatea navei de a coti, facand coliziunea inevitabila. Una dintre mult-trambitatele caracteristici de siguranta ale Titanicului, a fost divizia carenei in 16 compartimente etanse. Nava ar fi putut ramane pe linia de plutire, chiar daca primele 4 compartimente erau inundate. Insa aisbergul a transat primele 5 compartimente, semnand astfel condamnarea Titanicului.

Dupa ce i s-a comunicat capitanului Smith despre coliziune, el a ordonat o evaluare a pagubelor. Thomas Andrews, proiectantul Titanicului, a verificat daca putea aduce ceva imbunatatiri navei, si s-a dovedit a fi foarte utile in evaluarea daunelor. I-a dat navei o ora, poate doua, inainte ca ea sa fie inghitita de Atlantic. Capitanul Smith a ordonat ca operatorii de radio sa inceapa trimiterea cererilor de ajutor,imediat dupa, femeile si copiii sa fie pusi in barcile de salvare. Insa pasagerii nu erau informati cu privire la situatia dezastruoasa in care se afla nava, deoarece capitanul nu voia sa provoace panica. Umplerea barcilor de salvare s-a dovedit a nu fi o sarcina usoara. Echipajul n-a participat la prea multe exercitii de salvare, ceea ce insemna ca era prima experienta de acest gen pentru ei. Multor pasageri li s-a parut incredibil faptul ca o astfel de nava masiva ca Titanicul, putea fi lezata de vreun aisberg. Au inceput sa se nasca zvonuri printre pasageri, cum ar fi ca Titanicul era in afara oricarui pericol sau ca nava-sora a Titanicului, Olympic, urma sa ajunga in scurt timp pentru a ajuta. Din moment ce regula era ca femeile si copii coboara primii, multi barbati au fost refuzati, chiar daca ramanea destul loc in barci. Multe femei au refuzat sa coboare in barci si sa-si lase sotii pe nava. Desi erau doar 20 de barci de salvare, in care incapeau cu greu jumatate din cei 2200 de pasageri si echipajul de la bord, situatia a fost mult agravata de faptul ca barcile au fost coborate doar pe jumatate pline.

Situatia nu era mai buna nici in camera radioului; s-a dovedit ca cea mai apropiata nava care putea fi contactat, Carpathia, se gasea la aproximativ 58 de mile departare, si n-ar fi putut ajunge la timp pentru a ajuta. Cum prova Titanicului se scufunda tot mai mult, a devenit tot mai clar pentru toti ca nava putea fi scufundata si chiar asta se si intampla. Panica incepea sa se instaleze in randul unora dintre pasageri, iar echipajul a trebuit sa foloseasca armele pentru a-i impiedica sa se catere pe barcile de salvare ramase. Dupa plecarea ultimei barci de salvare, mai mult de 1500 de oameni au ramas pe nava, imbulzindu-se spre pupa cu speranta ca nu vor ajunge in apele inghetate ale oceanului. Pana la ora 2:28 am, Titanicul a disparut complet. Cei ramasi in apa s-au zbatut sa ramana in viata, in ciuda apei reci. Strigate dupa ajutor se ridicau in cerul noptii. Dar, de teama sa nu fie rasturnati, cei din barcile de salvare nu s-au intors pentru a-i ajuta. Cei care au cerut sa se intoarca, erau redusi la tacere de ceilalti din barci. Celor din apa nu le-a luat mult sa cedeze in fata apei inghetate. Cand zorii se lasau Carpathia a fost reperata la orizont. In cele din urma, ajutorul a ajuns, dar, din nefericire, pentru multi dintre cei care au ramas in apa era mult prea tarziu.

Desi a venit cu niste costuri tragice, multe lectii au fost invatate din scufundarea Titanicului. De atunci, este obligatoriu ca navele sa aiba barci de salvare astfel incat fiecare persoana de la bord sa aiba loc, iar exercitiile de salvare sunt facute la inceputul fiecarui voiaj. O patrula internationala va urmari orice formatiune de gheata de pe rutele navigabile majore, si orice avertizare de aisberg ii va fi comunicata capitanului. Calatoria a inceput cu bucuria si optimismul de a calatori cu cea mai mare si mai luxoasa nava din lume, dar s-a incheiat cu un dezastru trist si socant. In timp ce Titanicul se odihneste pe fundul oceanului, el continua sa traiasca in istorie ca cel mai faimos vas, prin nenumaratele carti, filme si expozitii care s-au facut de-a lungul timpului. Va servi pentru totdeauna drept lectie asupra pericolelor arogantei excesive ale omului in realizarile sale tehnologice.