Tipuri de ghetari

In glaciologie - adica studiul ghetarilor si a caracteristicilor lor, un ghetar este definit ca o masa mare de gheata care este caracterizata in principal de densitate si miscari lente.

Ghetarii se gasesc pe fiecare continent de pe planeta, cu exceptia Australiei. Pe langa existenta ghetarilor in regiunile polare (in jur de 99 % din gheata de pe planeta este stocata sub forma de ghetari), aceste mase de gheata sunt, de asemenea, gasite in regiunea tropicelor, unde sunt limitate de munti inalti. Ghetarii sunt importanti pentru omenire deoarece sunt depozitele noastre de apa dulce de pe planeta (cele mai multe rauri din lume provin de la ghetari). Avand in vedere importanta lor, efectele topirii ghetarilor cauzata de incalzirea globala sunt dezastruoase pentru noi.

ghetar

In timp ce unele surse clasifica ghetarii in diferite tipuri in functie de morfologia lor, altii aleg sa ii incadreze pe baza aspectului si caracteristicilor termice. Intr-un sens larg totusi, ghetarii sunt clasificati in doua categorii, in functie de locul unde acestia se gasesc: ghetari alpini (sau ghetari de munte) si ghetari continentali.



Uneori, acesti ghetarii sunt grupati in ghetari conditionati si ghetari neconditionati, dupa modul in care fluxul de gheata este conditionat de caracteristicile topografice. Fiecare dintre aceste categorii sunt impartite in continuare in diferite tipuri cum ar fi calote de gheata, circuri glaciare etc.



Practic, formarea ghetarilor poate fi explicata prin acumularea de zapada si gheata intr-un loc special - de-a lungul timpului, asa incat presiunea exercitata asupra acestei mase de gheata face posibila miscarea acesteia de-a lungul suprafatei versantului. In cazul in care panta este abrupta, chiar 15 metri de masa de zapada si gheata poate incepe sa se deplaseze in jos ca urmare a greutatii sale. Chiar daca acest fenomen este cel mai des intalnit in zonele polare unde clima este extrem de rece si de favorabila inghetului si dezghetului, un astfel de mediu propice pentru formarea ghetarilor se poate dezvolta si pe muntii de la tropice. Prezenta ghetarilor de pe continentul african sustine acest lucru.

Ghetarii continentali, adica placile glaciare, sunt de departe cele mai mari forme glaciare de pe planeta. De obicei, acestia acopera mai mult ca 20.000 de kilometri patrati ca suprafata. In zilele noastre singurele placi glaciare de pe planeta se gasesc in Antarctica si Groenlanda.

ghetar continental

In trecut insa, America de Nord a fost acoperita de placa glaciara Laurentide, America de Sud de Patagonia si regiunile nordice ale Europei a fost acoperite de placa glaciara Weichselian. Uneori, acumularea de gheata cauzeaza extinderea straturilor peste mare, unde incep sa plutesc. Aceste placi plutitoare de gheata - cu o dimensiune ce variaza intre cateva sute si cateva mii de metri in ceea ce priveste grosimea, sunt mentionate ca „ ice shelves".

Cu toate acestea, un alt tip popular de ghetar sunt ghetarii „tidewater" care sunt cunoscuti pentru faptul ca se intind pe mare. Odata ce acesti ghetari incep sa pluteasca pe suprafata marii, sunt supusi presiunii si incep sa se sparga in bucati uriase de gheata care plutesc in cele din urma pe mare sub forma aisbergurilor.



Ghetarul Hubbard din Alaska este considerat a fi cel mai mare ghetar tidewater din lume. In timp ce suprafata placilor de gheata este rece din cauza imprejurimile congelate, baza sa tinde sa fie relativ calda ca urmare a incalzirii geotermale.

Ghetarul Hubbard din Alaska

In unele cazuri, incalzirea geotermala cauzeaza topirea mai rapida a ghetei intr-o anumita regiune decat in imprejurimi, ca rezultat partea topita incepand sa se deplaseze mult mai repede decat gheata din jur. Aceasta parte mobila a calotei glaciare este denumita flux de gheata. Chiar daca aceasta este o parte a calotei glaciare, fluxul de gheata este considerat a fi un tip de ghetar in glaciologie. Ghetarii Lambert, Bailey, Helheim, etc. sunt cateva exemple de fluxuri de gheata din Antarctica si Groenlanda.

Denumiti si ghetari de munte, ghetarii alpini care se formeaza pe munti la inaltimi considerabile, ca urmare a acumularii de zapada si gheata la care aceasta parte a muntelui este supusa. Acest tip de ghetari se gasesc pe aproape toti muntii inalti din lume, de la Himalaya din Asia pana la Rocky Mountain din America de Nord. Mai important, astfel de ghetari sunt cunoscuti pentru faptul ca se intind pe mai multe varfuri dintr-un lant muntos, acoperind mii de kilometri. Daca un ghetar acopera intregul varf de munte, este vorba despre o calota glaciara.

ghetari alpini

Desi calotele claciare sunt similare cu placile glaciare, cele doua se diferentiaza in functie de marimea lor. Spre deosebire de placile de gheata - care se extind pe o suprafata de 20.000 de kilometri patrati sau mai mult, calotele de gheata sunt de obicei caracterizate printr-o supratata de mai putin de 20.000 de kilometri patrati. Acesti ghetari sunt mai des intalniti in zonele montane din regiunile polare si subpolare. In timp ce calotele glaciare nu sunt conditionate de atribute topografice, placile glaciare sunt constranse de topografia specifica. In mod similar, un ghetar de munte care de formeaza de-a lungul lungimii unei vai de munte este de obicei numit ghetar de vale.



Exista cazuri in care ghetarul nu acopera intregul varf de munte, nici nu coboara in vale, dar in schimb se formeaza intr-un spatiu circular, adica inconjurat de „pereti" in toate partile, cu forma unei depresiuni intr-un munte. Acest tip de ghetar este cunoscut ca circ glaciar. Ghetarul Lower Curtis este probabil cel mai bun exemplu in acest sens.

circ glaciar

In afara de aceste tipuri de ghetari clasificati in functie de caracteristicile lor morfologice, exista inca o alta clasificare, a ghetarilor cu caracteristici termice importante. In conformitate cu aceasta clasificare, ghetarii sunt clasificati in ghetari temperati - care se afla la punctul de topire pe tot timpul anului, ghetari polari care sunt sub punctul de inghet pe tot parcursul anului si ghetari subpolari care au atat caracteristici ale celor temperati cat si ale celor polari. Cu toate acestea, aceasta metoda de clasificare a ghetarilor nu este la fel de populara ca si clasificarea in conformitate cu caracteristicile morfologice.