Creaza cont
Ghidul tau pe internet

Telefonul mobil

Modifica Articol

Detalii

CategoriiStiinta
TaguriStatele Unite ale Americii
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari76802

Voteaza & Distribuie

Descriere

Milioane de persoane din intreaga lume folosesc telefoane celulare. Acestea sunt niste instrumente minunate - cu un telefon mobil poti vorbi cu oricine de pe Glob, de aproape oriunde. Actualmente, telefoanele mobile pun la dispozitie o arie vasta de functii, fiind adaugate permanent functii noi. In functie de modelul celularului, se pot: - Stoca informatii despre persoanele cu care aveti contact; - Intocmi liste cu sarcini sau cu ceea ce aveti de facut ; - Inregistra intalnirile si seta reminder-ul; - Folosi calculatorul incorporat pentru calcule matematice simple; - Trimite sau primi e-mail-uri; - Obtine informatii (stiri, divertisment, cotatiile bursei) de pe Internet; - Juca jocuri simple; - Integra alte aparate, cum ar fi PDA-uri, MP3 playere si receptori GPS. Dar oare cum functioneaza un telefon mobil? Ce il diferentiaza de un telefon obisnuit? Ce inseamna toti acesti termeni ciudati, cum ar fi PCS, GSM, CDMA si TDMA? Apropierea celulara Unul dintre cele mai interesante lucruri despre telefoanele mobile il reprezinta faptul ca acesta este de fapt un radio - un radio extrem de sofisticat, insa totusi un radio. Telefonul a fost inventat de Alexander Graham Bell in 1876, iar comunicatiile fara fir isi au sursa in inventarea radioului de catre Nikolai Tesla in anii 1880 (dar prezentat in mod oficial in 1894 de un tanar italian numit Guglielmo Marconi). Era normal ca aceste importante tehnologii sa fie combinate la un moment dat. In perioada care a precedat aparitia telefoanelor mobile, cei care aveau nevoie sa comunice la distanta, isi instalau radio-telefoane in masina. In sistemul radio-telefoniei, exista o antena centrala in fiecare oras si 25 de canale disponibile pentru acea antena. Aceasta antena centrala presupunea existenta in automobil a unui transmitator puternic - suficient de mare pentru a putea transmite la distanta de 40 sau 50 de mile (aproximativ 70 de km). De asemenea presupunea faptul ca nu multe persoane puteau folosi radio-telefoane, din cauza ca nu existau canale suficiente. Genialitatea sistemului de telefonie mobila consta in impartirea unui oras in mici celule. Acest fapt permite o reutilizare extinsa a frecventelor, astfel ca milioane de oameni pot utiliza telefoanele celulare in acelasi timp. Structura celulelor Intr-un sistem analogic tipic de telefonie mobila din Statele Unite, operatorul de telefonie mobila primeste aproximativ 800 de frecvente pentru a fi folosite intr-un anumit oras. Operatorul imparte orasul in celule. Fiecare celula are in mod obisnuit o marime de circa 10 mile patrate (26 de kilometri patrati). In mod normal, celulele sunt gandite a fi hexagoane pe o retea hexagonala imensa. Frecventele O singura celula dintr-un sistem analogic foloseste o septime din canalele vocale duble disponibile. Mai exact, fiecare celula (din cele sapte care se gasesc intr-o retea hexagonala) foloseste o septime din canalele disponibile astfel incat aceasta detine un set unic de frecvente si nu au loc coliziuni. - Un operator de telefonie mobila obtine in mod normal 832 de frecvente radio spre a fi utilizate intr-un oras. - Fiecare telefon mobil foloseste doua frecvente la fiecare apel - un canal dublu - astfel ca de obicei fiecare operator detine 395 de canale vocale. (Celelalte 42 de frecvente sunt utilizate drept canale de control. - De aceea, fiecare celula are circa 56 de canale vocale disponibile. Cu alte cuvinte, in orice celula, pana la 56 de persoane pot vorbi pe telefonul mobil la un moment dat. Datorita metodelor de transmisie digitala, numarul de canale disponibile se mareste. De exemplu, in cadrul unui sistem digital bazat pe TDMA pot fi efectuate de trei ori mai multe apeluri decat intr-un sistem analogic, astfel ca in fiecare celula se gasesc aproximativ 168 de canale disponibile.

Transmisia Telefoanele mobile au incorporate transmitatoare de putere joasa. Multe celule au doua nivele de putere a semnalului: 0.6 w si 3 w (pentru a face o comparatie, precizam ca majoritatea statiilor radio transmit la 4 w). Statia de transmisie transmite si ea cu putere mica. Transmitatoarele de mica putere au doua avantaje: - Transmisiile unei statii de transmitere si ale telefoanelor dintr-o celula nu ajung foarte departe in afara acelei celule. De aceea, in schema de mai sus, ambele celule violet pot reutiliza aceleasi 56 de frecvente. Aceleasi frecvente pot fi reutilizate de multe ori de-a lungul orasului. - Consumul de energie al celularului, care functioneaza de obicei pe baza de baterie, este relativ redus. Energie redusa inseamna baterii mici, acest lucru facand posibila existenta unor telefoane mobile care pot fi tinute in mana. Comunicarea prin intermediul telefoanelor mobile necesita un mare numar de statii de transmisie intr-un anumit oras, indiferent de marimea acestuia. Intr-un oras mare tipic pot exista sute de turnuri. Insa, deoarece atat de multi oameni folosesc telefoanele mobile, cheltuielile pentru fiecare utilizator raman reduse. Toti operatorii din fiecare oras administreaza un birou central, numit Biroul privind functionarea telefoniei mobile (BFTM). Acest birou se ocupa de toate conexiunile telefonice din sistemul terestru obisnuit de telefonie si controleaza toate statiile de transmisie din regiune. Codurile telefoanelor mobile Tuturor telefoanelor mobile le sunt asociate coduri speciale. Aceste coduri folosesc la identificarea telefonului, a proprietarului acestuia si a operatorului telefonic. Sa presupunem ca aveti asupra dumneavoastra un telefon mobil, il aprindeti si cineva incearca sa va sune. Apelului respectiv i se intampla urmatoarele: - In momentul in care puneti in functiune telefonul, acesta asteapta sa primeasca un SID (codul de identificare al sistemului - un numar unic de 5 cifre) din canalul de control. Canalul de control este o frecventa speciala, folosita de telefon si de statia de transmisie pentru a stabili anumite aspecte cum ar fi sistemul de convorbiri si schimbarea canalelor. Daca telefonul nu poate gasi nici un canal de control, telefonul isi da seama ca se afla in afara ariei de acoperire si afiseaza mesajul "fara semnal". - Atunci cand primeste SID-ul, telefonul il compara cu SID-ul programat in telefon. Daca cele doua SID-uri sunt identice, telefonul stie ca celula cu care comunica face parte din sistemul sau intern. - Impreuna cu SID-ul, telefonul transmite de asemenea o cerere de inregistrare, iar BFTM-ul inregistreaza locatia telefonului intr-o baza de date - in acest mod, BFTM-ul cunoaste in care celula va gasiti, atunci cand vrea sa va faca telefonul sa sune. - BFTM-ul primeste apelul si incearca sa va gaseasca. Este consultata baza de date pentru a afla in ce celula va aflati. - BFTM-ul alege o pereche de frecvente, pe care telefonul dumneavoastra le va folosi in celula respectiva pentru a prelua apelul. - BFTM-ul comunica cu telefonul dumneavoastra prin canalul de control, transmitandu-i ce frecvente sa foloseasca, iar odata ce telefonul si turnul intra pe respectivele frecvente, apelul este conectat. Convorbirea se realizeaza printr-un radio care functioneaza in doua sensuri. - Pe masura ce va apropiati de marginea unei celule, statia de transmisie observa ca puterea semnalului se diminueaza. Intre timp, statia de transmisie din cadrul celulei spre care va indepartati (care asculta si masoara puterea semnalului pe toate frecventele, nu doar a septimii care ii corespunde) remarca faptul ca puterea semnalului telefonului dumneavoastra se mareste. Cele doua statii de transmisie se coordoneaza prin intermediul BFTM-ului, si la un moment dat, telefonul dumneavoastra primeste un semnal printr-un canal de control care ii spune sa schimbe frecventele. Aceasta modificare face telefonul sa se comute pe noua celula.

Roaming-ul Daca SID-ul de pe canalul de control nu este identic cu SID-ul programat in telefonul dumneavoastra, atunci telefonul intra in modul roaming. BFTM-ul celulei in care va mutati contacteaza BFTM-ul local al dumneavoastra, care consulta baza sa de date pentru a confirma daca SID-ul telefonului pe care il folositi este valabil. Sistemul intern valideaza telefonul dumneavoastra, comunicand acest lucru BFTM-ului local, care urmareste telefonul dumneavoastra pe masura ce va deplasati prin celulele sale. Lucrul uimitor este ca toate acestea se intampla in cateva secunde! Telefoanele mobile si statiile radio O modalitate indicata pentru a intelege cat e de sofisticat un telefon mobil este de a-l compara cu o statie radio sau cu un walkie-talkie. - Duplex-integral versus Duplex-partial - Atat walkie-talie-urile cat si statiile radio sunt aparate bazate pe duplex-integral. Aceasta inseamna ca, doi oameni care comunica printr-un radio CB utilizeaza aceeasi frecventa, astfel doar o singura persoana poate vorbi la un moment dat. Un telefon mobil este un aparat bazat pe duplex-partial. Aceasta inseamna ca este utilizata o frecventa pentru vorbit si o a doua frecventa, separata, este utilizata pentru ascultat. Deci, ambele persoane pot vorbi in acelasi timp. - Canalele - Un walkie-talkie are de obicei un singur canal, pe cand o statie radio are 40 de canale. Un telefon mobil tipic poate comunica pe 1664 de canale sau chiar mai multe! - Raza de actiune - Un walkie-talkie poate transmite pe o distanta de aproximativ 1 mila (1.6 km), folosind un transmitator de 0.25 w. O statie radio, datorita faptului ca are o putere mult mai mare, poate transmite pe o distanta de aproximativ 5 mile, utilizand un transmitator de 5 w. Telefoanele celulare opereaza in interiorul unor celule, si pot schimba celulele, pe masura ce se deplaseaza. Celulele confera telefoanelor mobile o raza de actiune incredibila. O persoana care utilizeaza un telefon celular poate conduce sute de mile, purtand o conversatie in tot acest timp, datorita apropierii celulare. Interiorul telefonului mobil Pe o scara "complexitate pe centimetru cub", telefoanele celulare sunt unele dintre cele mai complicate dispozitive, dintre cele pe care oamenii le folosesc zilnic. Daca dezmembrati un telefon mobil, veti descoperi ca acesta contine cateva parti de sine statatoare: - O placa cu circuite care contine "creierul" telefonului; - O antenna; - Un ecran cu cristale lichide (LCD) ; - O tastatura (nu foarte deosebita de cea care se gaseste pe telecomanda unui televizor) ; - Un microfon; - Un amplificator de sunet; - O baterie. Placa cu circuite Placa cu circuite reprezinta "inima" sistemului. Procesoarele de conversiune analogic-in-digital si digital-in-analogic transforma semnalul audio emis din analogic in digital si semnalul primit din digital in analogic. Procesorul semnalului digital-digital signal processor (DSP) este un procesor modificat, proiectat sa efectueze calcule de manipulare a semnalului, la viteze inalte. Microprocesorul efectueaza toate sarcinile tastaturii si ecranului, se ocupa cu semnalizarea comenzilor catre statia de transmisie, coordonand de asemenea restul functiilor placii cu circuite. Memoria ROM si cea Flash permit stocarea sistemului de operare a telefonului si existenta unor functii modificabile, cum ar fi agenda telefonica. Frecventa radio (FR) si partea telefonului care priveste energia se ocupa de controlarea energiei si reincarcare, si de sutele de canale FM. In sfarsit, amplificatoarele FR se ocupa de semnalele care circula spre si din antena. Ecranul s-a marit considerabil, pe masura ce numarul functiilor telefoanelor mobile a devenit mai ridicat. Majoritatea telefoanelor mobile ofera agende telefonice incorporate, calculatoare si chiar jocuri. De asemenea,in multe telefoane sunt incorporate anumite tipuri de PDA sau de web browser. Unele telefoane stocheaza anumite informatii, cum ar fi codurile SIM si MIN, in memoria interna Flash, in timp ce altele folosesc card-uri externe, similare cu card-urile SmartMedia. Telefoanele au amplificatoare de sunet si microfoane atat de mici incat este incredibil modul in care majoritatea lor reusesc sa reproduca sunetul. Amplificatorul de sunet este de marimea unei monede, iar microfonul nu este mai mare decat bateria de ceas. Este surprinzator ca un aparat avand atatea functii - care cu doar 30 de ani in urma ar fi ocupat un etaj intreg dintr-o cladire - acum incape intr-o carcasa care poate fi tinuta fara probleme in palma.

AMPS In 1983, sistemul analogic de telefonie mobila, numit AMPS (Advanced Mobile Phone System - Sistem avansat de telefonie mobila) a fost aprobat de FCC si utilizat pentru prima oara la Chicago. AMPS foloseste o gama de frecvente intre 824 MHz si 894 MHz, pentru telefoanele celulare analogice. Cu scopul de a incuraja concurenta si a mentine preturile scazute, guvernul Statelor Unite a impus prezenta a doi operatori pe fiecare piata, cunoscuti sub numele de operatori A si B. Unul dintre operatori era de obicei operatorul local de telefonie mobila, un mod elevat de a denumi compania locala de telefonie. Operatorii A si B primesc fiecare 832 de frecvente: 790 pentru voce si 42 pentru date. O pereche de frecvente (una pentru transmitere si una pentru receptie) este folosita pentru crearea unui canal. Frecventele utilizate in canalele analogice vocale au in mod obisnuit o latime de 30 kHz - 30 kHz a fost aleasa drept marime standard deoarece ofera o calitate a vocii comparabila cu cea oferita de telefoanele cu fir. Frecventele de transmisie si receptie ale fiecarui canal vocal sunt separate de 45 MHz, pentru a impiedica interferentele dintre ele. Fiecare operator detine 395 de canale vocale, precum si 21 de canale pentru date, pentru a le folosi in activitatile proprii, cum ar fi inregistrarea si trimiterea unor mesaje prin pager. O versiune a AMPS-ului, cunoscut sub denumirea de Sercviciu Avansat de telefonie mobila in banda ingusta - Narrowband Advanced Mobile Phone Service (NAMPS) incorporeaza o tehnologie digitala care permite sistemului sa opereze cu de trei ori mai multe apeluri decat versiunea originala. Desi foloseste tehnologie digitala, sistemul este totusi considerat analogic. AMPS si NAMPS opereaza doar in banda de 800 de MHz si nu ofera multe dintre functiile obisnuite in serviciile de telefonie mobila, cum ar fi e-mail-ul si web browsing-ul. Telefoanele digitale Telefoanele mobile digitale folosesc aceeasi tehnologie radio ca si telefoanele analogice, insa o folosesc intr-un mod diferit. Sistemele analogice nu utilizeaza integral semnalul dintre telefon si reteaua celulara - semnalele analogice nu pot fi comprimate si manevrate la fel de usor ca si un semnal digital veritabil. Acesta este motivul pentru care multe companii de televiziune prin cablu trec la sistemul digital - pentru a putea face sa incapa mai multe canale intr-o anumita latime de banda. Este uimitor cu cat pot sistemele digitale sa fie mai eficiente. Telefoanele digitale convertesc vocea intr-o informatie binara (cifre de 1 si 0), dupa care o comprima (a se vedea "Cum se realizeaza inregistrarea analog-digital pentru detalii asupra acestui proces de conversiune). Aceasta comprimare permite ca intre trei si zece apeluri telefonice digitale sa ocupe spatiul unui singur apel analogic. Multe sisteme digitale se bazeaza pe tehnologia numita frequency-shift keying (FSK) pentru a trimite date prin intermediul AMPS-ului. FSK utilizeaza doua frecvente, una pentru cifrele de 1, iar cealalta pentru 0, alternand rapid intre cele doua, pentru a trimite informatie digitala intre turnul celulei si telefon. O modulatie si scheme de criptare inteligente sunt necesare pentru a transforma informatia din analogica in digitala, a o comprima si a o retransforma, mentinand in acelasi timp un nivel acceptabil al calitatii vocii. Toate acestea inseamna ca telefoanele celulare digitale trebuie sa contina o mare putere de procesare. Tehnologii de acces celular Exista trei tehnologii comune utilizate de retelele de telefonie mobila pentru a transmite informatii: - Acces multiplu prin diviziunea frecventei - Frequency division multiple access (FDMA); - Acces multiplu prin diviziunea timpului - Time division multiple access (TDMA) ; - Acces multiplu prin diviziunea codului - Code division multiple access (CDMA). Desi aceste tehnologii suna foarte impunator, va puteti face o idee despre cum functioneaza, despartind in cuvinte titlul fiecareia. Primul cuvant va spune care este metoda de acces. Al doilea cuvant, diviziune, va spune ca imparte apelurile pe baza respectivei metode de acces. - FDMA plaseaza fiecare apel pe o frecventa separata. - TDMA atribuie fiecarui apel un anumit termen pe o frecventa prestabilita. - CDMA atribuie fiecarui apel un cod unic si il raspandeste pe frecventele disponibile. Ultima parte a fiecarui titlu o constituie sintagma acces multiplu. Aceasta inseamna pur si simplu ca mai multi utilizatori pot utiliza fiecare celula.

Tehnologii de acces celular: FDMA FDMA separa spectrul sonor in canale de voce, impartindu-l in bucati uniforme de latime de banda. Pentru a intelege mai bine tehnologia FDMA, ganditi-va la posturile de radio: fiecare post de radio emite semnalul sau la o frecventa diferita in cadrul benzii disponibile. FDMA este utilizata mai ales pentru transmisia analogica. Desi este capabila sa transmita informatie digitala, se considera ca FDMA-ul nu este o metoda eficienta pentru transmisiunea digitala. Tehnologii de acces celular: TDMA TDMA este metoda de acces utilizata de Alianta industriei electronice (Electronics Industry Alliance) pentru Interim Standard 54 (IS-54) si Interim Standard 136 (IS-136). Folosind TDMA-ul, o banda ingusta, care are o latime de 30 MHz si o lungime de 6.7 milisecunde este impartita din punct de vedere temporal in trei perioade temporale. Banda ingusta inseamna "canale" in sensul traditional. Fiecare conversatie ocupa undele radio pentru o treime din timp. Acest lucru este posibil deoarece datele vocale, care au fost convertite in informatie digitala, sunt comprimate astfel ca sa ocupe mult mai putin spatiu de transmisie. De aceea, TDMA-ul are de trei ori mai multa capacitate decat un sistem analogic care utilizeaza acelasi numar de canale. Sistemele TDMA opereaza fie in banda de frecventa de 800 de MHz (IS-54), fie in cea de 1900 MHz (IS-136). Tehnologii de acces celular: TDMA/GSMCellular Access TDMA-ul este de asemenea utilizata ca tehnologie de acces pentru Sistemul global pentru comunicatiile mobile - Global System for Mobile communications (GSM). Totusi, GSM-ul implementeaza tehnologia TDMA intr-un mod oarecum diferit decat IS-136. Ganditi-va la GSm si IS-136 ca fiind doua sisteme de operare care functioneaza pe acelasi procesor, cum ar fi Linux si Window, amandoua operand pe un Intel Pentium III. Sistemele GSM folosesc criptarea pentru a face telefoanele mobile mai sigure. GSM-ul opereaza in benzile de 900 MHz si de 1800 MHz in Europa si Asia, si in banda de 1900 MHz (uneori denumita banda de 1,9 GHz) in Statele Unite. Este folosit de sisteme celulare digitale si sisteme bazate pe tehnologia PCS. GSM-ul reprezinta de asemenea fundamentul pentru Integrated Digital Enhanced Network (IDEN), un sistem popular introdus de Motorola si utilizat de Nextel. GSM-ul reprezinta standardul international in Europa, Australia si o mare parte din Asia si Africa. In zonele cu acoperire, utilizatorii de telefoane mobile pot cumpara un singur telefon care va functiona peste tot unde acest standard este suportat. Pentru a se conecta la un anumit operator de telefonie mobila din aceste tari, utilizatorii GSM trebuie doar sa introduca cartelele SIM - modulul de identificare a abonatului - subscriber identification module. Cartelele SIM sunt minuscule dischete amovibile, care sunt introduse in telefoanele celulare GSM, putand fi apoi cu usurinta scoase. Ele stocheaza toate datele de conectare si numerele de identificare de care aveti nevoie pentru a accesa serviciile unui anumit operator de telefonie mobila. Tehnologii de acces celular: CDMA Tehnologia CDMA abordeaza problema telefoniei mobile intr-un mod total diferit decat TDMA. CDMA-ul, dupa ce digitalizeaza datele, le distribuie pe intreaga latime de banda disponibila. CDMA-ul este o forma de spectru de anvergura, ceea ce inseamna pur si simplu ca datele sunt trimise in bucatele pe anumite frecvente disponibile pentru a fi utilizate oricand in raza de actiune specificata. Apeluri multiple sunt suprapuse pe canal, fiecare dintre apeluri primind un cod secvential unic. Toti utilizatorii transmit in aceeasi portiune de banda larga a spectrului sonor. Semnalul sonor al fiecarui uitilizator, este raspandit pe intreaga latime de banda de catre un cod unic de raspandire. In receptor, acelasi cod unic este utilizat pentru a primi semnalul. Deoarece sistemele CDMA trebuie sa stabileasca corect timpul fiecarei bucati de semnal, apeleaza la sistemul GSM pentru a obtine aceasta informatie. Intre opt si 10 apeluri telefonice separate pot fi efectuate ocupand acelasi spatiu de canal ca si un singur apel AMPS analogic. Tehnologia CDMA reprezinta fundamentul pentru Interim Standard 95 (IS-95) si opereaza atat in banda de frecventa de 800 de MHz, cat si in cea de 1900 de MHz. In mod ideal, TDMA-ul si CDMA-ul nu se afecteaza unul pe altul. Practic, semnalele CDMA puternice maresc nivelul de zgomot al receptoarelor TDMA, iar semnalele TDMA puternice pot cauza supraincarcari si blocari ale receptoarelor CDMA.

Celular versus PCS Serviciul de comunicari personale - Personal Communications Services (PCS) este un serviciu telefonic fara fir foarte asemanator serviciului telefonic celular, insa care pune accentul pe servicii personale si pe o mobilitate extinsa. Termenul "PCS" este adeseori folosit in locul sintagmei "celular digital", dar adevaratul PCS inseamna ca in pachetul de servicii sunt incluse si mesaje prin pager, aflarea identitatii celui care suna si e-mail. Initial, celularul a fost creat pentru fi utilizat in automobile, in schimb PCS-ul a fost proiectat din temelii pentru a asigura o mobilitate mai ridicata a utilizatorilor. Sistemul PCS prezinta celule mai mici si in consecinta necesita un numar mai mare de antene pentru a acoperi o anumita zona geografica. Telefoanele PCS utilizeaza frecvente intre 1.85 si 1.99 GHz (intre 1850 MHz si 1990 MHz). Din punct de vedere tehnic, sistemele celulare din Statele Unite opereaza in benzile de frecventa de 1850 MHz pana la 1990 MHz. Deoarece este bazat pe TDMA, PCS are un spatiu intre canale de 200 kHz si opt perioade temporale in locul celor 30 kHz spatiu intre canale si trei perioade temporale intalnite la celularele digitale. Dual Band versus Dual Mode Daca faceti multe calatorii, veti dori probabil sa gasiti telefoane care ofera dual band, dual mode, sau amandoua. Sa analizam fiecare dintre aceste optiuni: - Dual band - Un telefon care prezinta abilitatea dual-band, poate schimba frecventele. Aceasta inseamna ca telefonul poate opera atat in benzile de 800 MHz, cat si in cea de 1900 MHz. De exemplu, un telefon dual-band TDMA ar putea sa foloseasca servicii TDMA fie intr-un sistem de 800 MHz, fie intr-unul de 1900 MHz. - Dual mode - In limbajul care priveste telefoanele mobile, "mod" se refera la tipul de tehnologie de transmisie utilizat. Astfel, un telefon care suporta tehnologiile AMPS si TDMA, le poate schimba intre ele de cate ori este nevoie. Este important faptul ca unul dintre moduri este AMPS - acesta va ofera servicii analogice atunci cand va aflati intr-o zona care nu are suport digital. - Dual band/Dual mode - situatia optima, in care puteti schimba benzile de frecventa si modurile de transmisie atunci cand aveti nevoie de acest lucru. Schimbarea benzilor sau a modurilor se face automat de catre telefoanele care suporta aceste optiuni. De obicei, telefonul are un set de optiuni standard, ca de exemplu TDMA pe 1900 de MHz si va incerca sa se conecteze la acea frecventa mai intai pe baza acestei tehnologii amintite. In cazul in care telefonul suporta sistemul dual band, se va comuta pe banda de 800 de MHz, in cazul in care nu se poate conecta la cea de 1900 MHz. Iar daca telefonul suporta mai mult de un mod, el va incerca mai intai modurile digitale, comutandu-se apoi la cele analogice. Uneori pot fi gasite chiar telefoane tri-mode. Acest termen poate fi inselator, putand insemna ca telefonul suporta doua tehnologii digitale, cum ar fi CDMA si TDMA, precum si cele analogice. Dar poate de asemenea sa insemne ca telefonul suporta o tehnologie digitala pe doua benzi, putand oferi in acelasi timp si suport analogic. O versiune populara a tipului de telefon tri-mode, pentru oamenii care calatoresc foarte mult in afara tarii, are un serviciu GSM in banda de 900 MHz pentru Europa si Asia si in cea de 1900 MHz pentru Statele Unite, pe langa serviciul analogic. Probleme la telefoanele mobile Un telefon mobil, asemenea oricarui alt aparat electronic de larg consum, are problemele sale: - In general, coroziuni interne nereparabile ale pieselor rezulta atunci cand telefonul este umezit sau atunci cand folositi maini ude pentru a apasa butoanele. Daca telefonul se uda, asigurati-va ca este absolut uscat inainte de a-l aprinde, pentru a putea evita daunele cauzate componentelor interne. - Caldura extrema dintr-un automobil poate cauza stricaciuni bateriei sau componentelor electronice ale telefonului. Frigul extrem poate cauza disparitia temporara a imaginii de pe ecran. - La telefoanele mobile analogice apare uneori o problema cunoscuta sub denumirea de "clonare". Un telefon este "clonat" atunci cand cineva fura numerele de identificare ale telefonului, acea persoana putand efectua apeluri frauduloase in contul titularului. Iata cum are loc aceasta clonare: Cand telefonul dumneavoastra efectueaza un apel, el transmite retelei ESN-ul si MIN-ul la inceputul apelului. Perechea MIN/ESN reprezinta o "eticheta" unica pentru telefonul dumneavoastra - in acest mod reteaua stie pe cine sa taxeze pentru un anumit apel. Atunci cand telefonul transmite perechea MIN/ESN, este posibil ca anumite persoane rau intentionate sa asculte (prin intermediul unui scanner) si sa capteze perechea. Cu echipamentul adecvat, este destul de usoara modificarea unui alt telefon astfel incat sa contina perechea MIN/ESN, acest fapt permitand persoanelor rau voitoare sa efectueze apeluri in contul dumneavoastra.