Telefonul mobil

Transmisia
Telefoanele mobile au incorporate transmitatoare de putere joasa. Multe celule au doua nivele de putere a semnalului: 0.6 w si 3 w (pentru a face o comparatie, precizam ca majoritatea statiilor radio transmit la 4 w). Statia de transmisie transmite si ea cu putere mica. Transmitatoarele de mica putere au doua avantaje:
- Transmisiile unei statii de transmitere si ale telefoanelor dintr-o celula nu ajung foarte departe in afara acelei celule. De aceea, in schema de mai sus, ambele celule violet pot reutiliza aceleasi 56 de frecvente. Aceleasi frecvente pot fi reutilizate de multe ori de-a lungul orasului.
- Consumul de energie al celularului, care functioneaza de obicei pe baza de baterie, este relativ redus. Energie redusa inseamna baterii mici, acest lucru facand posibila existenta unor telefoane mobile care pot fi tinute in mana.

Comunicarea prin intermediul telefoanelor mobile necesita un mare numar de statii de transmisie intr-un anumit oras, indiferent de marimea acestuia. Intr-un oras mare tipic pot exista sute de turnuri. Insa, deoarece atat de multi oameni folosesc telefoanele mobile, cheltuielile pentru fiecare utilizator raman reduse. Toti operatorii din fiecare oras administreaza un birou central, numit Biroul privind functionarea telefoniei mobile (BFTM). Acest birou se ocupa de toate conexiunile telefonice din sistemul terestru obisnuit de telefonie si controleaza toate statiile de transmisie din regiune.

Codurile telefoanelor mobile
Tuturor telefoanelor mobile le sunt asociate coduri speciale. Aceste coduri folosesc la identificarea telefonului, a proprietarului acestuia si a operatorului telefonic.
Sa presupunem ca aveti asupra dumneavoastra un telefon mobil, il aprindeti si cineva incearca sa va sune. Apelului respectiv i se intampla urmatoarele:
- In momentul in care puneti in functiune telefonul, acesta asteapta sa primeasca un SID (codul de identificare al sistemului - un numar unic de 5 cifre) din canalul de control. Canalul de control este o frecventa speciala, folosita de telefon si de statia de transmisie pentru a stabili anumite aspecte cum ar fi sistemul de convorbiri si schimbarea canalelor. Daca telefonul nu poate gasi nici un canal de control, telefonul isi da seama ca se afla in afara ariei de acoperire si afiseaza mesajul "fara semnal".
- Atunci cand primeste SID-ul, telefonul il compara cu SID-ul programat in telefon. Daca cele doua SID-uri sunt identice, telefonul stie ca celula cu care comunica face parte din sistemul sau intern.
- Impreuna cu SID-ul, telefonul transmite de asemenea o cerere de inregistrare, iar BFTM-ul inregistreaza locatia telefonului intr-o baza de date - in acest mod, BFTM-ul cunoaste in care celula va gasiti, atunci cand vrea sa va faca telefonul sa sune.
- BFTM-ul primeste apelul si incearca sa va gaseasca. Este consultata baza de date pentru a afla in ce celula va aflati.
- BFTM-ul alege o pereche de frecvente, pe care telefonul dumneavoastra le va folosi in celula respectiva pentru a prelua apelul.
- BFTM-ul comunica cu telefonul dumneavoastra prin canalul de control, transmitandu-i ce frecvente sa foloseasca, iar odata ce telefonul si turnul intra pe respectivele frecvente, apelul este conectat. Convorbirea se realizeaza printr-un radio care functioneaza in doua sensuri.
- Pe masura ce va apropiati de marginea unei celule, statia de transmisie observa ca puterea semnalului se diminueaza. Intre timp, statia de transmisie din cadrul celulei spre care va indepartati (care asculta si masoara puterea semnalului pe toate frecventele, nu doar a septimii care ii corespunde) remarca faptul ca puterea semnalului telefonului dumneavoastra se mareste. Cele doua statii de transmisie se coordoneaza prin intermediul BFTM-ului, si la un moment dat, telefonul dumneavoastra primeste un semnal printr-un canal de control care ii spune sa schimbe frecventele. Aceasta modificare face telefonul sa se comute pe noua celula.