Solstitiul de vara

In fiecare an, in data de 21 iunie, are loc solstitiul de vara, care marcheaza atat cea mai lunga zi din an cat si inceputul verii astronomice. Acest lucru are loc in emisfera nordica, in timp ce in emisfera sudica se desfasoara solstitiul de iarna.

In aceasta zi, longitudinea astronomica a Soarelul ajunge la 90 de grade, fiind momentul cand Soarele intra in semnul Racului, la ora 14:29.

Se stie ca Pamantul face doua tipuri de miscari, atat cea anuala, de revolutie, in jurul Soarelui, cat si cea diurna, de rotatie, pe care o face in jurul axei polilor terestri.

Soarele la rasarit

Aceasta axa a polilor are o pozitie fixa in spatiu, este inclinata pe planui orbitei Pamantului cu 66 grade si 33 de minute. Acest fenomen face ca cele doua emisfere sa fie iluminate inegal de Soare, lucru ce duce la inegalitatea zilelor si a noptilor, dar si la succesiunea anotimpurilor.

Denumirea de Solstitiu provine de la solstitium = sol (soare) si stitium (de la verbul sistere: a se opri, a sista), "soarele sta" si are legatura cu schimbarea variatiei miscarii Soarelui in legatura cu declinatiile lui.

Acesta este momentul in care Soarele ajunge la culminatie. Cand avem de-a face cu solstiutiul de vara, Soarele este la 23 grade si 27 minute distanta unghiulara la nord fata de ecuatorul ceresc, fapt in care descrie miscarea diurna pe tropicul racului.

In data de 21 iunie soarele sta pe cer mai mult decat in orice zi a anului. Ziua are 15 ore si 32 minute, iar noaptea numai 8 ore si 28 de minute. Si amurgul are durata maxima din an, acesta se prelungeste toata noaptea in zonele cu latitudine ridicata, iar locuitorii acelor locuri pot admira "noptile albe".

schema solstitiului

Dupa acest moment, al solstitiului de vara, incepe sa scada durata zilei si sa creasca durata noptii, pana la solstitiul de iarna, din 21 decembrie. In zonele ecuatoriale, insa, solstitiile nu pot sa fie numite nici de vara, nici de iarna.

Solstitiile, atat cel de vara, cat si cel de iarna, anunta venirea verii, respectiv a iernii, insa se observa de foarte mult timp o schimbare a climei si a mediului in care traim, iar anotimpurile nu mai raman decat niste mituri.

Pentru ca este un fenomen, iar oamenii nu se pot abtine din interpretari si traditii, solstitiul de vara este sarbatorit la romani prin focurile de Sanziene (sarbatoarea Sanzienelor fiind apropiata, pe 24 iunie), aprinse pe cele mai ridicate locuri. Oamenii se invart in jurul acestor focuri si arunca in flacari pelin, crezand ca vor alunga posibilele necazuri. Traditia cu focurile uriase exista si in tarile Europei Centrale si de Nord si dateaza de secole bune.



Totodata, solstitiul de vara este foarte legat de momentul strangerii recoltei, fapt ce face aceasta zi sa aduca multa bucurie in sufletele oamenilor care isi strang roadele pentru toamna.

Pentru ca este cea mai lunga zi a anului, aceasta zi reprezinta atat echilibru, cat si rascruce, fiind o zi in care stihiile stau in cumpana, anul se schimba, iar ziua este inscrisa sub semnul focului, drept simbol al soarelui.

traditii la inceputul verii

Vechii celti sarbatoreau si ei solstitiul de vara, intre 20 si 23 iunie. Acestia se manifestau aducandu-i multumiri zeitei Litha ce asigura fertilitate, putere, ordine si bogatie. Germanii aprindeau focuri pe munte pe care le rostogoleau apoi la vale pe roti aprinse.



Membrii populatiei Samen din zona Arctica cred ca atunci cand zeita soareul, Beiwe, iese la o plimbare cu fiica ei pe bolta cerului, intr-o sanie trasa de reni albi, alunga iarna si aduce iar primavara. In cinstea acesteia, la solstitiu de vara, oamenii impletesc din mai multe ierburi, coroane pe care le numesc "inelele soarelui" si pe care le atarna de usi si ferestre si aprind focuri pe culmi.

Zeita rusa a solstitiului de vara este Kupalo si e reprezentata printr-o papusa de paie imbracata in straie de femeie, papusa in cinstea careia sa faceau mari focuri. Traditiile legate de solstitiu sunt cam aceleasi peste tot. Fiecare popor este recunoscator pentru roadele ce se pot culege acum, odata cu venirea verii si pentru vremea buna de care se pot bucura in continuare.