Scurta prezentare a budismului

In urma cu mai mult de 500 de ani inainte lui Hristos, printul indian Siddhartha Gautama, ganditor indian a intemeiat marea religie orientala, budismul. Treptat, aceasta religie s-a raspandit in Asia si a devenit forta spirituala dominanta in Tibet, Mongolia, Ceylon, Sikkim, Bhutan, Vietnam, China, Corea, Burma, Laos, Thailanda, Cambogia si Japonia. Drept rezultat, budismul a modelat atitudini, a schimbat moralitatea si a inspirat cateva dintre cele mai frumoase arte, sculptura si arhitectua.

Odata acceptat, budismul s-a dovedit o autoritate convingatoare si durabila intr-atat incat popoarele migratoare din perioada Dvaravati, au adoptat-o ca pe o religie complementara brahmanismului. La inceputuri, budismul a fost o reactie impotriva brahmanismului, principala religie in acea vreme, care, ulterior, a fost asimilata de hinduism.

Budismul a evitat accentul pe care il punea brahmanismul pe casta, pe dogme in ceea ce priveste sacrificiul, ritualurile si ascetismul, si pe liderii spirituali: Brahma (Creatorul), Vishnu (Servitorul) si Shiva (Distrugatorul). In acelasi timp a remodelat conceptia brahmanica despre karma si renastere.

Budismul a patruns si in convingerile animiste care stapaneau bazinul Menam Chao Phya, dar, cu toata popularitatea de care se bucura n-a reusit sa le inlocuiasca intru totul. Prin animism, oamenii puteau impaca spiritele razbunatoare si incontrolabile. Budismul, pe de alta parte, se adresa individului, fiintei lui interioare si ii furniza controlul si ordinea in viata cotidiana. Si, mai important, aceasta religie ii dadea o explicatie pentru existenta sa si ii oferea speranta pentru o viata mai buna in viitoarele reincarnari.

Pe scurt, budistii cred ca viata omului nu incepe cu nasterea si se termina cu moartea lui, ci ele sunt niste legaturi intre un sir mai lung de vieti, fiecare conditionata de acte volitive (karma) infaptuite inr-una din ele. Conceptul de karma, legea cauzei si efectului, sugereaza faptul ca zgarcenia si pofta isi au sfarsitul in suferinta. Reversul: compasiunea si dragostea ii aduc individului fericire si bunastare. Asadar, numai eliminand dorinta si ravna, el poate sa-si recapete linistea mentala. Aspiratia suprema a budismului e atingerea perfectiunii prin Nirvana, o stare indescriptibila, constanta, neconditionata de dorinta, in care indivudul pur si simplu exista per se, in timp ce e una si cu mediul inconjurator.

Budismul a fost o religie usor adoptata pentru ca nu intra in conflict cu ritualurile animismului sau ale brahmanismului ci isi indeplineste nevoile fara sa se adreseze vreuneia dintre cele doua religii.