Sanctiuni Chinei

In 1989, Congresul american voteaza aplicarea de noi sanctiuni Chinei. Ca reactie la faptul ca guvernul chinez a masacrat cu brutalutate in cursul aceleiasi luni mii de protestatari in Piata Tiananmen din Beijing, Camera Reprezentantilor a adoptat in unanimitate un pachet de sanctiuni impotriva Republicii Populare Chineze.
Totusi, indignarea americanilor nu a durat mult, iar multe dintre aceste sanctiuni au fost inlaturate dupa o perioada scurta de timp. La 4 iunie 1989, armata si politia chineza au ucis si arestat mii de protestatari care se adunasera in Piata Tiananmen din Beijing, pentru a cere mai multa democratie si mai multa libertate. In Statele Unite, populatia si guvernul au fost ingroziti. Presedintele George Bush a cerut imediat luarea unor sanctiuni impotriva guvernului chinez, inclusiv interzicerea transporturilor de arme, incetarea discutiilor la nivel inalt cu oficialitatile chineze si suspendarea discutiilor despre cooperarea nucleara.
Bush spera ca asceste sanctiuni vor fi suficiente pentru a indica indignarea guvernului american fata de evenimentele din Piata Tiananmen, insa multi membri ai Congresului au simtit ca presedintele nu a pedepsit suficient China pentru incalcarile grave ale drepturilor omului pe care le comisese. In ciuda obiectiilor lui Bush, Camera Reprezentantilor au adoptat in unanimitate un nou pachet de sanctiuni pe data de 29 iunie. Noul pachet includea o prevedere potrivit careia sanctiunile precedente dispuse de Bush nu vor putea fi ridicate pana cand vor exista asigurari suficiente ca China face progrese in ceea ce priveste drepturile omului.
Noile sanctiuni se concentrau asupra relatiilor economice si comerciale cu China. Prin intermediul acestora, au fost suspendate discutiile si fondurile pentru extinderea comertului intre Statele Unite si China si au interzis trimiterea catre China de echipament politienesc. In fata acestor sanctiuni, China nu a luat nici o masura. Abia in mai 1990, guvernul chinez a inceput sa elibereze o parte din miile de protestatari pe care ii arestate in anul precedent. Totusi, diplomatia si economia au avut catig de cauza in fata indignarii morale. Guvernul Statelor Unite incercase aproape 20 de ani sa cultive relatii mai bune cu China, pe care o considera drept o putere in crestere, care poate fi folosita cu eficienta pentru a inclina balanta in fata Uniunii Sovietice.
In plus, oamenii de afaceri americani asteptau cu nerabdare sa exploreze posibilitatile economice ale pietei din China. In sfarsit, in 1991, prabusirea Uniunii Sovietice a insemnat sfarsitul Razboiului Rece. In fata acestor presiuni si evenimente, majoritatea sanctiunilor au fost inlaturate in urmatorii cativa ani.