Reproducerea medical asistata

Desi este socotita de multi autori, filosofi, teologi si chiar juristi ca o practica impotriva naturii, dupa regula canonica conform careia ceea ce nu este natural este imoral, astazi in lume se nasc 300.000 (3%) de copii pe an prin Reproducere medical asistata (RMA) si rata lor creste.

Ca “invazie neconstitutionala” in intimitatea cuplului, RMA a fost considerata o violare a naturii, dar ea s-a impus ca un fapt socio-juridic cu aptitudinea de a suplea dorinta de copii a cuplurilor sterile.
Reproducerea medical asistata a aparut pentru a ajuta cuplurile ce nu puteau avea copii din cauza sterilitatii femeii sau barbatului. Din acest motiv se cer intrunite anumite conditii, ce difera in amanunt de la un stat la altul, desi in substanta sunt identice.

Conditiile general impuse sunt:
-consideratiile umane justifica actul, si nu cele de profit;
-persoana feminina sa aiba pana la 40 de ani, sa fie casatorita si informata despre riscurile tehnologice;
-consimtamantul informat si expres sa fie al ambilor soti, dat de regula in fata unei comisii formata dintr-un medic, un psiholog si un avocat;
-donatorul se va supune acelorasi conditii de mai sus si va ramane necunoscut. Un donator casatorit nu va dona sperma fara consimtamantul sotiei;
-se vor discuta in prealabil implicatiile psihologice ale acestor tehnologii, atat fata de cuplu, cat si fata de viitorul copil;
-confidentialitatea este absoluta, femeia neavand dreptul de a alege donatorul;
-donarea va fi anonima, benevola si nepecuniara;
-donarea se va face pentru maxim patru copii si, evident, donatorul va fi sanatos (se vor face teste ale spermei pentru depistarea SIDA);
-reproducerea medical asistata se face numai ca act terapeutic, deci cu indicatie medicala pentru infertilitate (dupa un an de coabitare) de diferite etiologii si in conditiile epuizarii altor terapii ale infertilitatii;
-este necesar a se preciza statutul viitorului copil inainte de aplicarea metodei de reproducere asistata medical dupa criterii cum ar fi: la casatoriti se aplica prezumtia de paternitate, ca si in inseminarile cu sperma sotului, dar care decedeaza inainte de 300 de zile; cand copilul rezulta din sperma donata, daca tatal a consimtit, desi nu e tata genetic, el il recunoaste in baza aceleiasi prezumtii si, daca nu a consimtit, paternitatea se va stabili pe cale judiciara; dreptul copilului de a fi informat asupra identitatii sale genetice, cand, inevitabil, donatorul devine cunoscut.

In domeniul procreatiei medical asistate rezolutiile, in general, accepta fecundarea artificiala doar la femei sub 35 de ani, la cupluri stabile si interzic fecundarea lesbienelor, virginelor si femeilor singure ca si fecundarea post-mortem (cu sperma sotului decedat sau embrionii rezultati dintr-o fecundare). De aceea rezolutiile interzic mamelor a afla numele donatorului, numai Suedia permitand comunicarea acestui nume copilului cand va avea varsta de 18 ani, daca donatorul a acceptat, insa copilul nu va avea nici un drept succesoral. In prezent este posibila si donarea de ovocite sau incheierea unui contract cu o mama de imprumut, care, dupa nastere, va ceda copilul parintilor ce-l vor infia. In lipsa unui contract, mama de imprumut poate refuza restituirea copilului. In acest mod, nasterea nu mai dovedeste maternitatea si pentru evitarea unor probleme juridice se recomanda ca mamele de substitutie sa fie rude cat mai apropiate cu viitoarea mama ce a donat ovulul.