Construct

Regina Victoria a Angliei

Politica > Sefi de stat

regina_victoriaBotezata Alexandrina Victoria, dupa nasul sau, tarul Alexandr al II-lea al Rusiei, Victoria s-a nascut pe 24 mai 1819 la Palatul Kensington din Londra.

A fost fiica lui Edward, Duce de Kent, si al Principesei Maria Louisa Victoria de Saxa-Coburg (sora regelui Leopold al Belgiei).

Tatal ei, Edward, a murit cand ea a avea 8 luni, varsta la care Victoria a devenit mostenitoarea tronului, datorita faptului ca cei trei unchi ai ei care urmau la succesiunea tronului, nu aveau copii.

In copilarie, a fost educata acasa de o guvernanta si era, in mod deosebit, talentata la desen si pictura. A fost incoronata regina la 18 ani, (dupa ce William al IV-lea a murit in 1837) si a domnit timp de 64 de ani.

Cand Victoria a devenit regina, prim-ministru er lordul Melbourne, iar tanara s-a atasat mult de el, depinzand de el pentru sfaturi politice. Melbourne avea 58 de ani, era vaduv si si-a pierdut singurul copil. Se spune ca a tratat-o pe Victoria ca pe fiica sa, fiind foarte protector cu ea si se pare ca a sfatuit-o sa nu citeasca Oliver Twist de Charles Dickens, deoarece vorbea despre „saraci, criminali si alte subiecte neplacute." Se spune ca Melbourne petrecea 6 ore pe zi cu regina si avea propriul apartament la Castelul Windsor. In jurnalele sale, Regina Victoria scria: „Este un om atat de cinstit, cu o inima asa de buna si este prietenul meu, stiu asta." Reginei ii placea sa-l asculte vorbind : "Ce povesti pline de invatamant; ce memorie minunata, stie tot despre toata lumea, cine sunt si ce au facut. Are un fel asa de placut de a povesti, imi face o placere imensa sa il ascult." Bineinteles, din toate acestea s-au nascut zvonuri cum ca Victoria urma sa se casatoreasca cu Melbourne si ziarele au scris despre relatia lor.

In februarie 1840, regina Victoria s-a casatorit cu varul ei, Printul Albert de Saxa-Coburg. Acesta a vizitat Londra in 1839 si Victoria s-a indragostit de el pe loc. In urmatorii 17 ani au avut 9 copii impreuna.

In decembrie 1861, sotul reginei devotat al Reginei Victoria, Printul Albert, a murit de febra tifoida, la varsta de 42, scufundandu-o pe aceasta in depresie. Pentru tot restul domniei sale, ea a purtat doliu.

Nu si-a neglijat niciodata corespondenta oficiala, dar s-a retras din vazul publicului pana in ultima parte anilor 1860, petrecand destul de mult timp la Castelul Balmoral din Scotia, unde s-a imprietenit si a devenit foarte aproapiata de servitorul scotian John Brown.

In 1866 si 1867, a fost convinsa sa deschida Parlamentul, dar a fost aspru criticata din cauza sihastriei ei, ceea ce a dus la dezvoltarea unei puternice miscari republicane. In timpul vietii ei, s-a incercat de 7 ori inlaturarea ei de la conducerea tarii, dar curajul Victoriei in fata acestor atacuri n-au facut decat sa ii consolideze popularitatea. Pana in 1880, Regina si-a reluat pe deplin atributiile publice, mai ales datorita familiei si lui Benjamin Disraeli, prim-ministru intre 1874 si 1880.

Victoria l-a placut pe Disraeli si farmecul sau. Disraeli, abil in relatiile sale personale cu Victoria, a devenit favoritul ei. In 1876, el i-a asigurat titlul de imparateasa a Indiei, onor care a multumit-o foarte mult. A fost foarte imperialista si extrem de interesata de bunastarea coloniilor sale, in special a indienilor. William Gladstone l-a inlocuit pe Disraeli ca prim-ministru in 1880. In anul urmator, Disraeli a murit, ceea ce a intristat-o pe Victoria nespus si i-a scris secretarului sau, spunandu-i ca nu se poate opri din plans.

Victoria a avut o relatie tensionata cu prim-ministrul Gladstone, datorita opiniilor lor foarte diferite asupra politicilor externe. I-a trimis o telegrama lui Gladstone in care ii critica esecul de a lua masuri pentru salvarea generalului Gordon la Khartoum. Telegrama a fost decodata si, ca rezultat, a devenit un lucru cunocut ca regina Victoria dezaproba politicile externe ale lui Gladstone. Acesta era de parere ca Marea Britanie nu trebuia sa sustina o cauza gresita din punct de vedere moral, dar Victoria nu era de acord, considerand ca a nu urmari cele mai bune interese ale Marii Britanii era aproape o tradare. In 1885 marchizul de Salisbury a devenit prim-ministru si a ramas in aceasta functie timp de 12 ani, din ultimii 15 ai domniei reginei Victoria. I-a impartasit opiniile sale imperialiste si a fost mai aproapiata de el. Regina a sprijinit actiuni impotriva burilor din Africa de Sud, un razboi care i-a umbrit sfarsitul domniei. A vizitat spitalele si nu era preocupat de retragerile britanicilor, fiind citata ca afirmand: „Nu suntem interesati de posibilitatile de infrangere; acestea nu exista."

Datorita imbunatatirilor din vremea ei, cum ar fi transportul, dezvoltarea ziarelor si a fotografiei, regina Victoria s-a ridicat la un nivel fara precedent si a fost primul monarh care a calatorit cu trenul. A facut parte din marea epoca a Marii Britanii, cand se spunea ca avea un imperiu atat de vast, in intreaga lume, incat soarel nu apunea niciodata. A fost aproape un simbol al Imperiului si si-a indeplinit datoriile pana la sfarsit in 1900.

La data de 22 ianuarie 1901, Regina Victoria a incetat din viata, la Casa Osborne de pe insula Wight. Domnia ei a durat aproape 64 ani, si este cea mai lunga din istoria Marii Britanii.

A fost inmormantata la Windsor, in mausoleul Royal Frogmore, alaturi de iubitul ei sot, Printul Albert. Deasupra usii mausoleului stau scrise cuvintele Victoriei:

„Ramas bun, iubitul meu, aici ma voi odihni cu tine, si cu tine intru Hristos ma voi ridica din nou."



Comentarii


 

Va rugam asteptati...

Comenteaza

Informatii personale

(Nu va fi afisat)
captcha Refresh

(Optional)