Regimul cenzurii in Romania

In volumul "Puterea si cultura - o istorie a cenzurii" scris de Marian Petcu, autorul trateaza separat intr-un capitol "Regimul cenzurii in Romania".

In aceste pagini, cititorul afla mai multe detalii despre situatia cenzurii si a tarilor romane intre anii 1646 si 1840. De asemenea, descoperim cum regimul cenzurii a fost creat de catre Biserica si sustinut de catre cei de la Putere. Primul document care marcheaza debutul cenzurii/interdictiei a fost un uric domnesc ce interzicea importul catehismului si al cartilor calvine din perioada 1560-1880.

cenzura reduce la tacere

Primele legiuiri laice indreptate contra scrierilor pamfletare au fost cuprinse in Pravila lui Vasile Lupu, in 1643, in Moldova si Pravila lui Matei Basarab, in 1652, in tara Romaneasca Pravila, ne arata autorul,

se refera la toate formele de redactare si raspandire a inscrierilor critice, acuzatoare, injurioase in public, fie ca sunt semnate ori anonime, fie ca sunt adresate direct ori aluziv.

Avem astfel de-a face cu doua directii ale cenzurii: una pe plan religios si alta in plan politic. Avand la baza prozelistismul catolic, pe cel protestant, s-a ajuns la interzicerea cartilor apusene de catre autoritatile religioase, pentru ca erau percepute drept un atentant la ortodoxie.

Situatia din Transilvania a fost mereu diferita fata de cea din tara Romaneasca sau Moldova. Pe atunci, Transilvania se afla sub regimul austro-ungar, iar tara Romaneasca si Moldova functionau dupa Regulamentele organice care au fost introduse de Rusia, dupa 1828.

Se pare ca primul cenzor de aici a fost Silvestru Caliani in 1771. La Sibiu isi avea sediul cea mai importanta instanta care controla activitatea editoriala si circulatia cartilor, "Commisio Regia Liborum Censoria" (1787).

In data de 11 iunie 1871, imparatul Iosif al II-lea acorda anumite drepturi libertatii tiparului. In aceste conditii, in 1789, Ioan Piuariu-Molnar cere Curtii autorizatie pentru editarea unei gazete in limba romana – Foaia romaneasca pentru econom. Cu toate ca s-a primit aprobarea, gazeta nu a aparut datorita costurilor foarte ridicate.

cenzura

Pe langa tipografia din Buda, Samuil Klein, Samuil Vulcan si Petru Maior erau desemnati cenzori. Dar si acestia intra in conflict cu cenzura religioasa, datorita aparitiei unor lucrari cum ar fi "Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia" – 1812.

In 1821, Zaharia Carcalechi a reusit sa tipareasca cea dintai revista romaneasca, iar patru ani mai tarziu, "Carte de mana pentru natia romaneasca" si publicatia Biblioteca romaneasca catre romanii din Principatele Valahiei si Moldovei. Tot el, in 1837, va edita, la Bucuresti o foaie de anunturi comerciale Cantorul de avis si comert.

La 12 martie 1838, la Brasov, apare, gratie eforturilor lui George Baritiu si ale tipografului Ioan Gott, primul ziar politic si cultural al transilvanenilor – Gazeta de Transilvania – si apoi suplimentul cultural Foaie pentru minte, inima si literatura. Desigur ca si aceasta va fi cenzurata dupa cateva numere. Pentru a intelege climatul politic din Transilvania, autorul cartii amintitite reda motivul cenzurii revistei, dat de consilierul Peterffy:

Insasi existenta de foi periodice romanesti, oricat de inocente la parere, este un pericol pentru noi.

In ambele regiuni monopolul tipografiei a fost detinut de Biserica. La 20 iulie 1804, domnitorul Mihail Sutu va institui cenzura domneasca (oficiala), in Moldova, ca si cum cenzura religioasa n-ar fi fost de ajuns. In provinciile romanesti pana si circulatia gazetelor straine era intrerupta datorita cenzurii, in ciuda faptului ca abonatii erau boieri importanti.

In Bucuresti, la 1817, cu bunavointa domnitorului Ioan Caragea, se va pune in functiune o tipografie la cismeaua lui Mavrogheni, unde se vor edita carti grecesti si carti in limba romana (la rugamintile doctorului Constantin Coracas). Dar si aceasta era supravegheata de Mitropolit.

cenzura

Dupa razboiul cu turcii, din 1828, Rusia instituie un alt fel de cenzura in tarile romane. Vor aparea Curierul Romanesc (8 aprilie 1829, la Bucuresti) si Albina romaneasca (1 iunie 1829, la Iasi), amble multumind in articolul program „ocarmuirii, fara de care acest lucru nu ar fi fost posibil".

Generalul P. Kiseleff, comandantul trupelor rusesti din Principate, dorea ca orice publicatie sa apara numai cu aprobarea si sub controlul autoritatilor, iar stirile sa fie preluate exclusiv din presa editata la Petersburg si Odessa si din Gazeta de stat a Prusiei. Astfel, tarile Romane intrau in randul tarilor in care libertatea cuvantului tinea de capriciul puterii politice. Capitolul care trateaza un subiect atat de controversat - cenzura - se incheie fara concluzie.