Problematica mitului. Delimitari conceptuale.

Problematica mitului. Delimitari conceptuale.
Marile mituri ale umanitatii

Motto:
Omul, dupa cum ne dam seama daca reflectam un moment,
niciodata nu percepe ceva complet sau nu intelege ceva pe deplin.
- Carl Gustav Jung -


1. Conceptul de mit

Victor Kernbach incearca o definitie de sinteza a mitului, prin ceea ce el insusi numea un „efort de aglomerare a notiunilor”. Astfel, mitul ar reprezenta „o naratiune traditionala complexa, nascandu-se in unghiul de incidenta intre planul cosmic si planul uman, continutul specific al careia, emanat in forme sacralizate fie de o societate primitiva, fie de un grup social intarziat cultural sau regresat prin alienare, construieste imaginar explicarea concreta a fenomenelor si evenimentelor enigmatic cu caracter fie spatial, fie temporal, ce s-au petrecut in existenta psihofizica a omului, in natura ambianta si in universul vizibil ori nevazut, in legatura cu destinul conditiei cosmice si umane, dar carora omul le atribuie obarsii supranaturale de obicei in vremea creatiei primordiale si, ca atare, le considera sacre si revelate stramosilor arhetipali ai omenirii, de fiinte supraumane in clipele de gratie ale inceputurilor.”
Este dificil de rezumat intr-o fraza o realitate culturala atat de complexa cum este mitul. Dupa aprecierile lui Kernbach, s-au oferit in jur de cinci sute de formulari diferite. Problema majora consta in reunirea tuturor aspectelor esentiale ale mitului. Problematica mitului a preocupat cercetatori din cele mai variate domenii, de la istorici, antropologi, sociologi, etnologi, psihologi la filosofi, teologi si poeti. insa in general oamenii de stiinta s-au rezumat la punctul de vedere de la care au pornit, ingustandu-si de la bun inceput orizontul de percepere a mitului.
C.G. Jung sugera ca miturile ar fi expresia subconstientului colectiv al umanitatii. Acesta, asemenea corpului uman, se presupunea a avea mai mult sau mai putin aceeasi structura pentru toti omenii. Dupa Jung, acest fapt ar explica asemanarile exceptionale intre mituri si motive mitice din cele mai variate culturi.
La un nivel si mai filosofic, Ananda Coomaraswamy (1877–1947), care a studiat societati indiene si indoneziene, considera ca marile teme ale miturilor sunt parabole ale unei filosofii lipsite de timp, cunoasterea intuitiva a naturii si destinului uman care este intotdeauna la dispozitia celor care isi doresc sa sondeze adancurile mintii umane.
Pentru a facilita o mai buna intelegere, vom adopta pozitia lui Romulus Vulcanescu, care vedea in mit „un raspuns episodic sau complexat la o intrebare incitanta”. Astfel, sistemul de mituri al unui popor reda conceptia etnocentrica a acestuia despre viata si lume.
Exista o serie de asemenea „intrebari incitante” la care se incearca un raspuns in toate sau aproape toate mitologiile. Ele sunt intrebarile legate de inceput si sfarsit: De unde a aparut Pamantul? Cum a luat nastere omul? Cum a ajuns societatea la stadiul actual? Ce se afla dincolo de moarte? Cum se va sfarsi totul? Putem spune ca aceste framantari ale oamenilor de pretutindeni au dat nastere la o serie de mituri universale. intre acestea se inscriu crearea lumii, crearea omului, mania zeilor si incercarea de a distruge rasa umana, mitul eroului civilizator, eterna intoarcere si escatologia.
in continuare vom urmari cum se manifesta aceste teme centrale in unele din principalele mitologii ale lumii. Vom incepe cu mitologia greaca, fiind probabil cea mai cunoscuta si din acest motiv mai accesibila, tratand apoi aceste motive asa cum apar ele in mitologia germanica, in Mesopotamia, la azteci, egipteni, in China si India.