Big Bang Boo
Povestiri SF
Masa lui Jelly Fish era incarcata cu o multime de bunatati marine care, toate, se intreceau sa-si sumeteasca nebuna de Pax 6 in fel si chip.
Pax 6, gagiilor, e gena vazului si toata tevatura despre care va vorbesc are o oarecare tangenta cu teleologia.
Poanta e ca Jelly Fish era privit de intreaga sa masa de bucate. Gongorzolla de la Arsenalul Lunar i-a atras atentia asupra acestui lucru. Pentru Jelly Fish care fusese serios incercat in Razboaiele de Imagine de la sfârsitul Mileniului, toata povestea capata dintr-odata greutatea unui miracol. Defazându-se in pliurile temporale ale evenimentului-prânz, Jelly Fish incerca sa-si modifice imaginea valurind-o.
Gongorzolla s-a plâns câtiva ani mai incolo unui vânator de balene de sticla din Kamceaikan ca incercarea lui Jelly Fish i-a produs o serie de neajunsuri, simultaneitatile sale având serios de suferit.
Prânzul la care bunatatile marine l-au privit pe Jelly Fish ca o totalitate respectabila, ca o singura fiinta, a devenit celebru in toate galaxille valurite ale universului plin de universuri. Multi colectionari s-au inghesuit la târgurile verii de pe asteroidul Mandha sa cumpere momentul digital pe care niste maestrii ai licitatiilor l-au numit sugestiv Marele Prânz al Intregii Privirii .
Niste filozofi din arhipelagurile Purpurii si-au manifestat serioase indoieli incercând sa demonstreze ca fiintele sincrone, nascute sub presiunea câmpurilor magnetice aidoma unor structuri vii exemplare, sunt doar inventia unor rataciti.
- Nu voi incerca sa demosntrez contrariul, i-a scris Jelly Fish unei femei necunoscute care se virtualiza din când in când in siajul sau. Pur si simplu nu am chef, nu am deloc chef. Când vei primi acest mesaj, eu ma voi fi valurit inspre momentele digitale nordice iar tu probabil ca-ti vei fi schimbat epiderma. Mi-ar placea sa facem un pic de sex in maniera traditionala fara sa ne fugarim prin momente digitale pacalitoare si pline de vârtejuri virtuale. In sfârsit, pur si simplu imi pregateam un prânz pe cinste când m-am simtit privit. Nu era, as vrea sa stii, o privire obisnuita, ci un intreg concert Pax 6! Ma intreb cum au reusit toate genele Pax ale bunatatilor marine sa se sincronizeze pentru a ma focaliza si mai ales as vrea sa stiu de ce au facut-o. Intentia nu mai trebuie demonstrata.
- Crezi ca e in mod clar o intentie? intreba femeia virtuala luând diverse forme pentru a-l amuza pe Jelly Fish. Poate ca regimul tau de navigatie iti joaca feste. Poate ca o furtuna magnetica ti-a bulversat momentul digital. Sau poate ca proximitatea mea a facut ca totul sa devina haotic in existenta ta. Ar fi interesant ca, valurindu-ne unul intr-altul, sa descoperim mai multe scenarii. Poate ca acest faimos prânz la care l-ai invitat pe preotul Gongorzolla nici n-a avut loc in realitate si poate ca e doar in imaginarul cuiva, a unui tridimensional, de exemplu. De ce l-ai invitat pe Gongorzolla? Ce ai sperat?
Jelly Fish nu se astepta la o asemenea indrazneala. De obicei, femeile virtuale care se unduiau fantomatic in siajul sau erau discrete in privinta existentei sale valuritoare. Dialogurile cu ele se invârtea in jurul sexului si atât.
- As vrea sa-ti dau un nume, sopti Jelly Fish incercând sa stabilizeze momentul digital si construind pe loc o realitate adiacenta. O faleza. O terasa. Un ocean. Un chelner. O masa in doi. Sampanie.
- Elsatra e numele meu, spuse femeia virtuala acceptând sa ia o forma oarecare dintr-un pliu pe care Jellz Fish il localizase deja in periferiile sale magnetice. Elsatra!
- Elsatra, incepu Jelly Fish cuprins de emotie, l-am invitat pe Gongorzolla pentru ca aveam de gând sa-i pun câteva intrebari despre Dumnezeu.
- Ah, facu Elsatra lasându-si buclele aurii sa se reverse printre picioarele mesei. Ce pasionant, Dumnezeu! O sa-ti spun un mic secret, am inventat un Dumnezeu pentru barbatii din constelatiile primare. Oh, nu, nu protesta! striga Elsatra ridicând cupa de sampanie. Recunosc, m-am jucat intr-un mod periculos. Am fost curioasa insa sa vad pâna unde pot impinge lucrurile. Am inteles astfel ca din motive stranii, credinta se valureste si ca in anumite bifurcatii, valurile de credinta vin unele peste altele nascând o multime de mituri dar si confuzii de sens.
- Elsatra, sunt lucruri diferite si...
O orechestra de dixieland isi facu aparitia dintr-un moment anterior acestui fictional si, pus pe sotii, umplu intreaga faleza de ritmuri indracite. Dirijorul isi smulse pe rând cele sapte masti, se transforma din girafa in pian electric, apoi lua infatisari hazlii pentru ca lumea sa se destinda. Jelly Fish incerca sa modifice momentul digital dar nu reusi pentru ca orchestra de dixieland parea sa fie o constructie virtuala autonoma generata de prezenta unor atractori pe care el inca nu-i identificase. Hei, hei, striga el usor enervat, tocmai vorbeam despre Dumnezeu, va rog sa luati o pauza. Numai ca trombonistul il lua peste picior si slobozi o nota grava in bataie de joc, mititelule, suntem intr-o zona neutra, nu ne pasa de prânzul tau fabulos, nu ne pasa de femeia ta digitala si nici de povestile tale siropoase despre Dumnezeu!
Jelly Fish se lasa pagubas. In fond, preotul Gongorzolla se pierduse in imensitatea oceanului digital fiind luat de un SMS trimis la intâmplare de un smecher de haecker din Orasul Sticlelor si Vibratiilor.
- Chiar asa!? striga dirijorul protapindu-se in fata mesei ale carei unghiuri se inmuiasera deja sub presiunea câmpurilor magnetice. Iti citesc gândurile, Jelly Fish, te scanez periferie cu periferie! Sa stii ca si noi ne-am intâlnit cu acest Gongorzolla! Stii ce ne-a cerut sa-i cântam?
- Ce? Ce? striga Elsatra batând vesela din palme si facând sa sara scântei in toate partile. Vreau sa stiu! Vreau sa stiu!
- Nu te grabi, cucoana! Nu e de joaca! Gongorzolla ne-a cerut sa-i cântam Big Bang Boo! Intelegeti?
- Si?
- Pai nu stiti?
- Ce sa stim?! striga Jelly Fish blestemându-se ca nu se inrolase in Serviciile Speciale pe vremea când inca mai cautau multiplicanti aidoma lui si ca toata viata se ocupase de studiul sistemelor disipative intr-un amarât de institut de cercetari specializat in domeniilor imagologiilor.
- Big Bang Boo e o parola. O melodie-parola care schimba codurile universului plin de universuri. Incepe cam asa.....
Jelly Fish nu avut timp sa reactioneze. Elsatra se topi prin vazduh. Periferiile lui se volatilizara. Cerul se crapa. Jelly Fish incerca sa-si incheie existenta intr-o cheie anecdotica dar trombonistul il scaose din functiune cu un Si bemol.
- Hei, sefu\', pe asta l-am ras. Am stabilizat câmpurile magnetice. Nu mai avem fluctuatii. Si acum ce facem?
Dumnezeu se intoarse spre trombonist si-l dezactiva la randul sau. Apoi se strecura in corporalitatea unei gene Pax 6 si incepu sa priveasca plin de curiozitate, de pe o masa incarcata cu fructe exotice si aflata nu departe de loja arbitrilor, cursa de cai din Nottigham.
Pax 6, gagiilor, e gena vazului si toata tevatura despre care va vorbesc are o oarecare tangenta cu teleologia.
Poanta e ca Jelly Fish era privit de intreaga sa masa de bucate. Gongorzolla de la Arsenalul Lunar i-a atras atentia asupra acestui lucru. Pentru Jelly Fish care fusese serios incercat in Razboaiele de Imagine de la sfârsitul Mileniului, toata povestea capata dintr-odata greutatea unui miracol. Defazându-se in pliurile temporale ale evenimentului-prânz, Jelly Fish incerca sa-si modifice imaginea valurind-o.
Gongorzolla s-a plâns câtiva ani mai incolo unui vânator de balene de sticla din Kamceaikan ca incercarea lui Jelly Fish i-a produs o serie de neajunsuri, simultaneitatile sale având serios de suferit.
Prânzul la care bunatatile marine l-au privit pe Jelly Fish ca o totalitate respectabila, ca o singura fiinta, a devenit celebru in toate galaxille valurite ale universului plin de universuri. Multi colectionari s-au inghesuit la târgurile verii de pe asteroidul Mandha sa cumpere momentul digital pe care niste maestrii ai licitatiilor l-au numit sugestiv Marele Prânz al Intregii Privirii .
Niste filozofi din arhipelagurile Purpurii si-au manifestat serioase indoieli incercând sa demonstreze ca fiintele sincrone, nascute sub presiunea câmpurilor magnetice aidoma unor structuri vii exemplare, sunt doar inventia unor rataciti.
- Nu voi incerca sa demosntrez contrariul, i-a scris Jelly Fish unei femei necunoscute care se virtualiza din când in când in siajul sau. Pur si simplu nu am chef, nu am deloc chef. Când vei primi acest mesaj, eu ma voi fi valurit inspre momentele digitale nordice iar tu probabil ca-ti vei fi schimbat epiderma. Mi-ar placea sa facem un pic de sex in maniera traditionala fara sa ne fugarim prin momente digitale pacalitoare si pline de vârtejuri virtuale. In sfârsit, pur si simplu imi pregateam un prânz pe cinste când m-am simtit privit. Nu era, as vrea sa stii, o privire obisnuita, ci un intreg concert Pax 6! Ma intreb cum au reusit toate genele Pax ale bunatatilor marine sa se sincronizeze pentru a ma focaliza si mai ales as vrea sa stiu de ce au facut-o. Intentia nu mai trebuie demonstrata.
- Crezi ca e in mod clar o intentie? intreba femeia virtuala luând diverse forme pentru a-l amuza pe Jelly Fish. Poate ca regimul tau de navigatie iti joaca feste. Poate ca o furtuna magnetica ti-a bulversat momentul digital. Sau poate ca proximitatea mea a facut ca totul sa devina haotic in existenta ta. Ar fi interesant ca, valurindu-ne unul intr-altul, sa descoperim mai multe scenarii. Poate ca acest faimos prânz la care l-ai invitat pe preotul Gongorzolla nici n-a avut loc in realitate si poate ca e doar in imaginarul cuiva, a unui tridimensional, de exemplu. De ce l-ai invitat pe Gongorzolla? Ce ai sperat?
Jelly Fish nu se astepta la o asemenea indrazneala. De obicei, femeile virtuale care se unduiau fantomatic in siajul sau erau discrete in privinta existentei sale valuritoare. Dialogurile cu ele se invârtea in jurul sexului si atât.
- As vrea sa-ti dau un nume, sopti Jelly Fish incercând sa stabilizeze momentul digital si construind pe loc o realitate adiacenta. O faleza. O terasa. Un ocean. Un chelner. O masa in doi. Sampanie.
- Elsatra e numele meu, spuse femeia virtuala acceptând sa ia o forma oarecare dintr-un pliu pe care Jellz Fish il localizase deja in periferiile sale magnetice. Elsatra!
- Elsatra, incepu Jelly Fish cuprins de emotie, l-am invitat pe Gongorzolla pentru ca aveam de gând sa-i pun câteva intrebari despre Dumnezeu.
- Ah, facu Elsatra lasându-si buclele aurii sa se reverse printre picioarele mesei. Ce pasionant, Dumnezeu! O sa-ti spun un mic secret, am inventat un Dumnezeu pentru barbatii din constelatiile primare. Oh, nu, nu protesta! striga Elsatra ridicând cupa de sampanie. Recunosc, m-am jucat intr-un mod periculos. Am fost curioasa insa sa vad pâna unde pot impinge lucrurile. Am inteles astfel ca din motive stranii, credinta se valureste si ca in anumite bifurcatii, valurile de credinta vin unele peste altele nascând o multime de mituri dar si confuzii de sens.
- Elsatra, sunt lucruri diferite si...
O orechestra de dixieland isi facu aparitia dintr-un moment anterior acestui fictional si, pus pe sotii, umplu intreaga faleza de ritmuri indracite. Dirijorul isi smulse pe rând cele sapte masti, se transforma din girafa in pian electric, apoi lua infatisari hazlii pentru ca lumea sa se destinda. Jelly Fish incerca sa modifice momentul digital dar nu reusi pentru ca orchestra de dixieland parea sa fie o constructie virtuala autonoma generata de prezenta unor atractori pe care el inca nu-i identificase. Hei, hei, striga el usor enervat, tocmai vorbeam despre Dumnezeu, va rog sa luati o pauza. Numai ca trombonistul il lua peste picior si slobozi o nota grava in bataie de joc, mititelule, suntem intr-o zona neutra, nu ne pasa de prânzul tau fabulos, nu ne pasa de femeia ta digitala si nici de povestile tale siropoase despre Dumnezeu!
Jelly Fish se lasa pagubas. In fond, preotul Gongorzolla se pierduse in imensitatea oceanului digital fiind luat de un SMS trimis la intâmplare de un smecher de haecker din Orasul Sticlelor si Vibratiilor.
- Chiar asa!? striga dirijorul protapindu-se in fata mesei ale carei unghiuri se inmuiasera deja sub presiunea câmpurilor magnetice. Iti citesc gândurile, Jelly Fish, te scanez periferie cu periferie! Sa stii ca si noi ne-am intâlnit cu acest Gongorzolla! Stii ce ne-a cerut sa-i cântam?
- Ce? Ce? striga Elsatra batând vesela din palme si facând sa sara scântei in toate partile. Vreau sa stiu! Vreau sa stiu!
- Nu te grabi, cucoana! Nu e de joaca! Gongorzolla ne-a cerut sa-i cântam Big Bang Boo! Intelegeti?
- Si?
- Pai nu stiti?
- Ce sa stim?! striga Jelly Fish blestemându-se ca nu se inrolase in Serviciile Speciale pe vremea când inca mai cautau multiplicanti aidoma lui si ca toata viata se ocupase de studiul sistemelor disipative intr-un amarât de institut de cercetari specializat in domeniilor imagologiilor.
- Big Bang Boo e o parola. O melodie-parola care schimba codurile universului plin de universuri. Incepe cam asa.....
Jelly Fish nu avut timp sa reactioneze. Elsatra se topi prin vazduh. Periferiile lui se volatilizara. Cerul se crapa. Jelly Fish incerca sa-si incheie existenta intr-o cheie anecdotica dar trombonistul il scaose din functiune cu un Si bemol.
- Hei, sefu\', pe asta l-am ras. Am stabilizat câmpurile magnetice. Nu mai avem fluctuatii. Si acum ce facem?
Dumnezeu se intoarse spre trombonist si-l dezactiva la randul sau. Apoi se strecura in corporalitatea unei gene Pax 6 si incepu sa priveasca plin de curiozitate, de pe o masa incarcata cu fructe exotice si aflata nu departe de loja arbitrilor, cursa de cai din Nottigham.