Practici socante de-a lungul istoriei

Vanzarea sotiei

In timpuri medievale, femeile erau complet subordonate sotilor lor. Dupa casatorie, sotul si sotia deveneau o entitate legala. In aceasta perioada din istorie, femeile nu puteau detine proprietati si erau, la randul lor, proprietatea sotului. Nu se stie exact cand ritualul vanzarii sotiei prin licitatie publica a inceput, dar documente scrise indica sfarsitul secolului XVII. In multe documente, vanzarea era anuntata in avans, probabil printr-un anunt in ziarul local.In mod normal vanzarea lua forma unei licitatii, de obicei in piata locala, unde femeia era adusa cu un streang la gat, sau legata cu o franghie de brat sau talie. Femeia era vanduta celui care platea mai mult, iar femeia se alatura noului sot dupa ce vanzarea era terminata. Vanzarea sotiei era ceva normal in secolele XVIII si XIX si era un mod prin care barbatul incheia o casatorie nesatisfacatoare.
In cele mai multe cazuri, un divort public nu era o optiune pentru oamenii din popor. In anul 1690, o lege a fost introdusa care spunea ca pentru a obtine divortul, cuplul trebuia sa depunao cerere la Parlament. Acest proces era costisitor si dura foarte mult timp. Obiceiul de a-si vinde sotia nu era insa unul legal, iar de la mijolcul secolului al XIX-lea, cei ce faceau acest lucru ar fi trebuit sa aiba probleme cu legea, dar autoritatile au ramas nepasatoare. In secolul al XIX-lea, sotiile au inceput sa se impotriveasca vanzarii, dar documentele din secolul al XVIII-lea nu amintesc de impotriviri ale femeilor.
In unele cazuri, femeia isi aranja singura vanzarea, si cateodata chiar furniza banii care sa o scoata din casatorie. Vanzarea femeii a continuat pana la inceputul secolului XX. In anul 1913, o femeie a reclamat la politie ca a fost vanduta colegului de lucru al sotului ei pentru 1 lira. Este ultimul document care aminteste de vanzarea unei femei in Anglia.

Isteria feminina

Isteria feminina a fost un diagnostic medical des intalnit, specific femeilor, care in ziua de azi nu mai e recunoscut ca fiind o boala. Diagnosticul si tratamentul isteriei feminine au fost o rutina timp de sute de ani in Europa de Vest si America. Boala sau tulburarea a fost discutata pe larg in Era Victoriana (1837 - 1901). In anul 1859, un fizician a fost remarcat dupa ce a afirmat ca mai mult de un sfert din toate femeile din lume sufereau de isterie. Un doctor american a facut o lista cu 75 de simptome posibile si a anuntat ca aceasta lista este incompleta. Potrivit acestui document, orice afectiune a femeii putea fi diagnosticata ca isterie feminina. Medicii credeau ca stresul, asociat cu viata moderna facea ca femeile sa fie predispuse la tulburari nervoase.
Femeile ce "sufereau" de isterie prezentau diferite simptome, precum stari de lesin, insomnii, spasme musculare, dificultati in respiratie, iritabilitate, pierderea apetitiului pentru mancare si sex si o "tendinta de a cauza probleme". Istoria acestui diagnostic este bineinteles controversata din cauza gamei largi de simptome, dar si mai socant este tratamentul aplicat. In acea vreme, isteria feminina era asociata cu insatisfactia sexuala. Din acest motiv, pacientele trebuiau sa aiba saptamanal "masaje pelvice". In timpul acestor sedinte, doctorul stimula manual organele genitale ale femeii, pana cand pacienta avea un "paroxism isteric", adica un orgasm. Este interesant de mentionat ca aceasta diagnoza era destul de convenienta pentru medici, deoarece pacientele nu prezentau nici un risc de deces, dar aveau nevoie de ingrijire permanenta. Masaje pelvice au fost folosite ca tratament medical pentru femei pana in anul 1900.
In jurul anului 1870, doctori din intreaga lume au realizat ca o noua inventie electrica poate ajuta la masajul vaginal, pentru ca, in multe cazuri, medicii nu reuseau sa aduca femeile la paroxism isteric. In anul 1873, primul vibrator electromecanic a fost folosit intr-un azil din Franta ca tratament pentru isteria feminina. Pentru cativa ani, acest instrument mecanic a fost disponibil doctorilor pentru a-l folosi pentru masajele pelvice. La inceputul secolului XX, raspandirea electricitatii in locuinte a adus vibratorul in mainile consumatorilor. Cu trecerea anilor, numarul de diagnosticuri de isterie feminina a scazut si in ziua de azi nu mai este considerata o boala.