Placi tectonice

Placi tectonice care aluneca

Cea mai mare descoperire stiintifica din istoria seismologiei –stiinta care studiaza cutremurele – a fost facuta la mijlocul secolului XX, o data cu dezvoltarea teoriei placilor tectonice. Oamenii de stiinta au propus idea placilor tectonice pentru a explica mai multe fenomene ciudate ce se produc pe pamant, ca de exemplu aparenta miscare a continentelor de-a lungul timpului, concentrarea activitatii vulcanice in anumite zone si prezenta unor cute imense pe fundul oceanului.

In esenta, teoria consta in aceea ca stratul superior al pamantului – litosfera – este compusa din numeroase placi care aluneca de-a lungul unui strat lubrifiant – astenosfera. Intre aceste placi imense de pamant si roca, se pot produce trei fenomene diferite:

1. Placile se pot indeparta una de alta – Daca doua placi se indeparteaza una de alta, roca incandescenta si topita izbucneste din straturile mantalei aflate sub litosfera. Aceasta magma iese la suprafata (mai ales pe fundul oceanului), din acest moment fiind numita lava. Pe masura ce lava se raceste, aceasta se si intareste, integrandu-se in litosfera si umpland golurile. Acestea se numesc limite de divergenta a placilor.

2. Placile se pot apropia una de alta – In cazul in care cele doua placi se misca una spre alta, una dintre placi de obicei patrunde sub cealalta. Aceasta placa de subductie se scufunda in straturile inferioare ale mantalei, unde se topeste. In anumite locuri in care se intalnesc cele doua placi, niciuna dintre placi nu poate sa patrunda sub cealalta, astfel ca se imping una pe alta, dand nastere la munti. Locurile in care placile se apropie una de alta sunt denumite limite de convergenta a placilor.

3. Placile aluneca una pe langa cealalta – In alte locuri, placile tectonice pur si simplu aluneca una pe langa cealalta – una se misca spre nord si una spre sud, spre exemplu. Desi placile nu se deplaseaza direct una spre cealalta, la aceste limite de transformare, sunt impinse una in alta. Astfel, se creeaza o mare tensiune in zona de contact.

In locul in care aceste placi tectonice se intalnesc, pot fi gasite falii – fisuri in scoarta pamantului acolo unde blocurile de roca de pe fiecare parte se misca in directii diferite. Cutremurele apar mult mai frecvent de-a lungul faliilor, decat in alte locuri de pe planeta.