Misiuni spatiale celebre care au evitat dezastrul la limita

Faimoase misiuni spatiale, care au impins orizontul cunoasterii spatiului cosmic ceva mai departe, ar fi putut fi niste dezastre uluitoare, soldate cu victime. Ceea ce a schimbat sortii in favoarea reusitei a fost, adesea, un amanunt minor, o decizie de moment, luata corect in mijlocul panicii, focului si fumului toxic.

Cu mult inainte ca echipajul misiunii Apollo 13 sa emita celebrul „Houston, avem o problema", cursa spatiala pentru cucerirea Lunii, demarata in forta in anii ’60, ridica in calea protagonistilor ei o problema deloc minora: revenirea pe Terra, dupa ce misiunea ajungea acolo. Americanii s-au oprit asupra sistemului de rendez-vous dintre modulul lunar si landerul (cu care a aselenizat si Neil Armstrong), dar conectarea pe orbita lunara a celor doua sisteme era departe de a fi rezolvata.

misiunea Gemini 8

In 1966, astronautii David Scott si Neil Armstrong au decolat intr-o misiune numita Gemini 8. Obiectivul era testarea andocarii in spatiu prin conectarea capsulei lor spatiale cu una aflata deja pe orbita, o nava Agena. Dupa 27 de minute de la andocare, Scott s-a uitat prin hublou si a vazut ca totul se… invartea. O eroare de software in sistemele Agenei pornise propulsoarele acesteia.

Armstrong, neimpresionat de „focurile de artificii", a pornit propulsoarele capsulei Gemini pentru a echilibra ansamblul. Metoda a functionat… cateva secunde, rasucirea reluandu-se cu si mai mare intensitate, existand pericolul ruperii in bucati a capsulei Gemini. Armstrong a reusit s-o decupleze in ultimele secunde inainte de dezintegrare. Numai ca, atunci cand situatia s-a stabilizat, Armstrog si Scott au constatat ca propulsoarele lui Gemini o luasera razna, capsula intrand intr-o rasucire axiala tot mai accentuata. Cei doi astronauti au ajuns aproape de punctul de a-si pierde cunostinta si din nou Armstrong a intervenit taindu-le alimentarea.

La inceputul misiunilor spatiale orbitale, NASA (dar si agentia spatiala sovietica) nu avea incredere prea mare in capacitatea de reactie in cosmos a echipajelor, astfel ca navele erau aproape complet automatizate. Astronautilor li se spunea „Carne presata la cutie", pentru ca nu faceau aproape nimic in misiunile orbitale simple.

Gordon Cooper

NASA l-a lansat pe orbita pe astronautul Gordon Cooper la data de 15 mai 1963, cu o capsula Mercury 9, fiind misiunea finala din programul de zbor orbital. Cooper era relaxat, iar la al 20-lea ocol al Pamantului efectuat de el a pierdut, brusc, toate indicatoarele de navigatie si altitudine. Din pacate la a 21-a evolutie orbitala a pierdut stabilizarea automata a capsulei si sistemele de control. Fara asta, „carnea presata" s-ar fi prajit la reintrarea in atmosfera.

Cooper, care fusese doar un spectator pana in acel moment, s-a trezit ca trebuie sa calculeze singur parametri de reintrare si amerizare, fara niciun ajutor din partea NASA. Si-a aproximat pozitia ca marinarii din secolul al XVII-lea, dupa stele, si a folosit ceasul de la mana ca sa calculeze timpul necesar activarii fuzeelor de franare. A reusit sa efectueze cea mai preciza amerizare la punct fix din istoria NASA, ajungand la numai 8 kilometri distanta, in valurile Pacificului, de portavionul trimis sa recupereze capsula.

misiunea Apollo-Soyuz

Prin 1975, cursa pentru spatiul cosmic se terminase, iar americanii detineau asii. Atmosfera se detensionase si cele doua mari puteri, SUA si URSS-ul au convenit sa efectueze o misiune comuna, pentru testarea posibilitatii de cuplare in spatiu a navelor lor. Asa a luat nastere misiunea Apollo-Soyuz. Dupa decuplare, nava Soyuz a efectuat reintrarea in atmosfera si a aterizat in Kazahstan, fara probleme. Americanii au mai ramas in spatiu cateva ore.

La reintrare, echipajul a comis o mica eroare de procedura si nava a intrat in rasucire axiala. Computerele de bord au repornit propulsoarele pentru a corecta situatia, dar o valva uitata deschisa a adus in cabina o cantitate de combustibil, extrem de toxic. In afara de problemele deja inregistrate, astronautii expusi la efectele nocive ale combustibilului au inceput sa simta iritari oculare, greata, senzatie de arsura in plamani si puteau risca atacul de cord. Dupa amerizare, cei trei astronauti au petrecut luni de zile intr-un spital din Honolulu, revenindu-si complet.