Melodiile persistente, o problema putin cercetata

Melodiile persistente au darul de a rasuna obsesiv mintea celui afectat, persoana respectiva constatand, deprimata, ca „I can’t get no satisfaction", ori vreun alt leitmotiv persistent. Muzica are tendinta de a se „bloca" in mintea oamenilor, melodiile isi fac loc intre gandurile lor, culese din zbor, din mers, la o iesire in oras, pentru a ramane acolo, repetandu-se la nesfarsit. Scapi cu greu de cate o astfel de „balada" si nimeni nu-ti poate explica cu precizie de ce se intampla asa ceva.

„Eu, personal, nici nu pot sa cred cat de putin s-a facut pentru studierea acestui fenomen, in termenii unei cercetari serioase",

melodii persistente

afirma dr. Vicky Williamson, psiholog si muzicolog, care a inceput sa examineze problema cu cativa ani in urma. Ea recunoaste ca i se intampla frecvent sa fie „agatata" de cate o melodie. Dr. Williamson este expert in probleme de memorie la Colegiul Goldsmith din Londra, si a descoperit ca oamenii de stiinta folosesc o serie de termeni pentru a descrie fenomenul: sindromul melodiei blocate, muzica persistenta si „mancarime cognitiva". Dar cel mai mult prefera termenul de „vierme al urechii", total neinteles in afara comunitatii.

Williamson a solicitat colaborarea BBC-ului pentru a face un sondaj public cu privire la „viermii urechii", iar pe parcursul emisiunii Shaun Keavenny’s Breakfast Show, ascultatorii au fost rugati sa spuna ce melodie persistenta ii trezeste dimineata. Datele colectate de ea cu acest prilej, dezvaluie o realitate surprinzatoare:

„Cand am adunat 1000 de viermi ai urechii in baza mea de date, mi-am dat seama ca acolo de-abia daca existau 6 piese care au fost pomenite de mai multe ori. Atat este de eterogen raspunsul si modul in care sunt afectati oamenii. Viermii urechii constituie un fenomen foarte personal",

afirma dr. Williamson. Ea are acum o baza de date cu peste 2500 de viermi ai urechii si individualitatea lor ramane o trasatura constanta, dar lucrurile se pot modifica atunci cand apare vreun show de televiziune, vreun film popular, cu o tema atractiva, sau vreun hit la zilei, care pot ajunge sa fie adoptate de o masa mai mare de oameni.

Dr. Williamson relateaza ca in aceste cazuri, dintr-o data apar cinci sase persoane care raporteaza acelasi „vierme", de obicei tema populara. Ea a identificat o serie de declansatori care, in aparenta, fac ca o serie de melodii pop sa se „infiltreze" in mintea oamenilor si sa ramana acolo, o bucata de vreme. Primul este „expunerea la muzica", ceea ce inseamna ca persoana in cauza a auzit recent „viermele".

O alta constatare, care nu surprinde, este ca daca asculti o melodie in mod repetat (un replay prea des folosit) ai sanse foarte mari ca acea piesa sa-ti ramana o vreme in minte. Dar se poate intampla ca unele melodii pop sa se infiltreze intr-un mod mult mai subtil, desi nu au fost ascultate recent. Se pare ca in unele cazuri e suficienta doar pomenirea titlului lor pentru ca memoria omeneasca sa faca restul.

Sau un alt element din mediu poate fi un declansator, cum ar fi o inscriptie sau un produs. Vicky Williamson relateaza ca si ea a cazut victima unui astfel de incident cand a vazut o cutie de pantofi de la un magazin numit Faith.

„Doar citind acel cuvant, mi-am adus aminte de cantecul lui George Michael, intitulat Faith, si n-am mai scapat de el toata ziua",

povesteste ea. Un alt declansator posibil este stresul. Exista o multime de teorii pentru explicarea fenomenului, insa Vicky Williamson si alti cativa experti afirma ca s-ar putea datora asa numitei „memorii involuntare", o categorie care include si dorinta de a manca ceva dupa ce ideea ti-a venit printr-o asociere cu totul intamplatoare.

Muzica se „agata" de noi si pentru ca este codificata in atatea feluri incat este denumita „stimul multisenzorial" si pentru ca muzica poate rezona intr-o maniera foarte personala si emotionala. Cei mai frecventi „viermi ai urechii" sunt piesele lui Lady Gaga, Kylie, Beyonce, Adele, Europe, Coldplay, ABBA, Queen, Johnny Cash.