McDonald's, 12 esecuri spectaculoase

esecuri McDonald's

Esecurile marca McDonald’s sunt o realitate mai putin evocata. Gigantul fast-food n-a avut doar soare si cer senin pe aleea inovatiilor sale alimentare, inregistrand si insuccese rasunatoare in cursul dezvoltarii plajei de produse oferite clientelei. Intotdeauna inovatia comporta si un anumit nivel de risc, iar corporatia McDonald’s n-a fost scutita nici ea de dezastre.

Lantul de restaurante fast-food ofera sute de produse clientilor sai din intreaga lume, listele de meniu prezentand diferente de la o tara la alta, insa Big Mac-ul, devenit un Mare Succes al corporatiei, nu lipseste de nicaieri. In umbra Big Mac-ului se profileaza, insa, si unele esecuri spectaculoase. Cum a fost posibil? Marketing ineficient, lansari ratate ale unor produse care, in alte circumstante, ar fi fost bine primite de piata. Dar cand este vorba de mancare, pot exista motive foarte simple pentru respingerea unui preparat. Acestea tin de gustul si aspectul „bunatatii" prezentate in meniu drept noutate.

McDonald’s are cel putin 12 astfel de insuccese in istoria sa. Unele dintre aceste produse esuate au mai persistat, o vreme, in meniu. Altele au disparut cu desavarsire. Ca sa le descoperi numele, trebuie sa scotocesti adanc prin clasoarele cu inovatii ale corporatiei. Iata cateva dintre cele mai bizare, adevarate intalniri de Gradul Trei pentru clientii obisnuiti ai localurilor McDonald’s:

McLobster

1. McLobster era, nici mai mult, nici mai putin, decat carne de homar bagata intr-o chifla de hot dog, cu un amestec de sos „McLobster" si salata maruntita bine. La fel ca si ceva mai comestibilul sau „coleg", McRib, mai apare, din cand in cand, prin diferite tari cu titlul de „promotie", dar mai poate fi vazut prin unele restaurante McDonald’s din Noua Anglie si estul Canadei. Unul dintre factorii care au contribuit la insuccesul numit McLobster, este si pretul sau deloc modest: 5,99 dolari.

2. Crochetele McGratin (cunoscute si drept Gurakoro in Japonia) au fost un preparat foarte ciudat, destinat special pietii nipone. Continea macaroane bine prajite, crevete si piure de cartofi. Un website japonez descria textura umpluturii crochetelor drept „moale si cremoasa". Cu toate acestea, gustul sau a debarcat, urgent, produsul de pe lista de meniu de la Tokyo.

3. Hula Burger nu este deloc asemanator cu fratii sai prajiti prin bucatariile McDonald's din intreaga lume. Spre deosebire de ei, n-a avut succes. Hula Burgerul a fost destinat catolicilor care postesc vinerea si nu consuma carne in aceasta zi. In loc de un amestec de carne de vita si pui, chifla Hulei continea o felie de ananas prajit, acoperita cu branza. McDonald’s a retras Hula Burgerul destul de repede. Oamenii l-au respins pentru ca nu le placea combinatia. Alternativa sa este Filet-o-Fish, care se bucura de mult mai multa atentie.

McSpaghetti

4. McSpaghetti a fost un alt dezastru culinar pentru McDonald’s, cu toate ca oferta includea, la un moment dat, si lasagna sau fettucini alfredo, cu garnituri de piure de cartofi si amestec de legume. In unele localuri McDonald’s de pe piata internationala inca se mai gaseste. Unora le place.

5. McAfrika a fost unul dintre cele mai mari dezastre de marketing prin care a trecut McDonald’s. Vina i-a apartinut in exclusivitate. Preparatul continea carne de vita, branza, rosii si salata, intr-un fel de sandvis alcatuit ca o pita araba. A fost lansat in 2002, intr-un moment cand in sudul Africii se inregistra un numar mare de victime ale foametei. McDonald’s si-a cerut scuze si a retras produsul, imediat ce criza sa de imagine s-a incins peste masura.

Celelalte produse retrase de McDonald’s au si ele denumiri curioase: Arch Deluxe, McHotDog, McDLT, McLean Deluxe, Big’N’ Tasty. In 2004 s-a renuntat, definitiv, la seria de preparate Super-Size dupa un documentar care dezvaluia efectele negative provocate de o dieta exclusiv McDonald’s. Folclorul urban de pretutindeni sustine intr-un local McDonald’s poti primi aproape orice, dar nu si pizza. E doar o legenda urbana, contrazisa de faptul ca, la un moment dat, prin anii ’80, McDonald’s a elaborat mai multe sortimente de pizza, insa acestea erau preparate doar la comanda si se astepta. Nici un client nu era dispus sa rabde un sfert de ora pentru a fi servit. Contrazicea insasi ideea de fast-food si ducea, inevitabil, spre un alt mare esec.