Ion Luca Caragiale

Dramaturg si romancier, Ion Luca Caragiale si-a inceput cariera colaborand cu ziarele politice si umoriste de orientare liberala (dintre care Timpul, cotidian politic al societatii Junimea). A publicat in revista Junimea alaturi de Mihai Eminescu si Ion Creanga, principalele sale piese de teatru (O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, D\'ale carnavalului, etc ).

Caragiale lucra intens, edita, singur sau in colaborare cu ziare sau brosuri, ceea ce insemna cea mai complexa oferta a unui scriitor clasic roman. Toate aceste activitati, care ar fi trebuii sa-l consacre in timpul vietii, s-au incheiat prin refuzul de a fi acreditat, din punct de vedere social sau cultural. Invins in toate incercarile lui de a se opune anumitor interziceri, el a recurs la exilul voluntar la Berlin caruia i-a dat un sens definitiv. La Berlin, el va da literaturii romane, printre altele, studiul „1907", cea mai completa si mai radicala analiza politica a vremii sale.

In articolele sale programatice, Caragiale sustine ideea de egalitate intre forme si genuri. Prin revitalizarea si democratizarea continutului, el a imbunatatit intr-un mod spectaculos conceptul de literatura. Impunand colaborarea formelor centrale, clasice cu formele periferice ale unei culturi, Caragiale si-a continuat inovatiile dand textelor o functie dubla de fictiune si documentare. La acest nivel, opera sa poate fi vazuta ca un document reprezentativ, in masura de a da posteritatii o imagine despre specificul national si despre modul de functionare, in anumite circumstante istorice, a diferitelor structuri, institutii si agentii sociale din Romania.

Cu comedia „O noapte furtunoasa" avem deja trei directii de dezvoltare ale teatrului domnului Caragiale: nivelul social, nivelul psihologic si nivelul verbal. Lucrand cu situatii tipice locale, comedia inaugureaza o era a originalitatii, oferind un raspuns magistral la problema reconcilierii dintre detaliile realiste, particulare si individuale, si sensul general, clasic, pe de alta parte .

Urmatoarea comedie „Conu\' Leonida fata cu reactiunea", pornind de la teama unei revolutii printre cei care au participat deja la o revolutie, e imbogatita de o noua serie, mai complexa, de opozitii (intre aparenta si realitate, intre teorie si practica, intre spatiul inchis al camerei si universul deschis al societatii) si, mai important, cu o tema obsesiva, cea a posibilitatii de a manipula mintea indivizilor prin retorica politica si prin ziare.

Cea mai cunoscuta dintre comediile sale, „O scrisoare pierduta" combina toate calitatile dramaturgiei autorului: geniul verbal, schimbul dinamic de replici vii, arta de a construi un spectacol teatral. Sub masca unei curse politice, cu alegatori independenti si discursuri patriotice, se desfasoara un joc bazat pe incercarea de a santaja si incheiat prin farsa finala a reconcilierii.

Comediile lui Caragiale sunt cele mai originale si profunde piese de moravuri romanesti. Prin refuzul de a ignora tabuurile estetice si sociale ale vremii lui, Caragiale s-a dovedit a fi scriitorul clasic cel mai avansat in intelegerea mecanismelor de existenta ale unui text literar, dar si in directia descifrarii izvoarelor adanci ale specificului national.