Inventii care au provocat panica

panica

Inventiile nou realizate au avut, uneori, un impact atat de masiv asupra constiintei publicului, incat surpriza s-a transformat, degraba, in suspiciuni, temeri si chiar panica. Socul viitorului, provocat de aceste inventii, se poate deturna spre temeri din cele mai ridicole, daca este sa fie analizate prin prisma observatorului instalat, comod, in exteriorul momentului si evenimentelor.

In decursul anilor, oamenii au fost convinsi - la un moment dat - ca trenul, „trasura mecanica", aeroplanul si chiar depasirea vitezei sunetului le va aduce moartea. Iar cometa Halley sfarsitul lumii…

Pe la inceputul anilor 1800, existau cercetatori si cadre universitare care avertizau publicul asupra pericolelor calatoriei cu trenul.

„Calatoria cu trenul la viteze mari nu este posibila, pentru ca pasagerii, incapabili sa mai respire, vor muri asfixiati",

se exprima dr. Dionysos Larder, de la University College, Londra in acei ani. Nu era singurul care credea ca de la o anumita viteza, calatoria cu trenul nu mai este posibila. Existau tot felul de obiectii fata de deplasarea cu trenul, inclusiv cea exprimata de Martin Van Buren. El credea ca

„in mod sigur, Dumnezeu nu a dorit niciodata ca oamenii sa se deplaseze cu o viteza atat de ametitoare",

referindu-se la limita de viteza impusa in secolul XIX trenurilor (mai tarziu si automobilelor) de 24 de kilometri pe ora. Pe vremea aceea, se credea ca la viteza de 40-50 de kilometri pe ora, pasagerii nu vor mai putea respira, ca viteza ii va lasa fara suflu. Niciunul dintre ei nu si-a imaginat TGV-urile.

La inceputul aparitiei sale, electricitatea a cucerit imaginatia oamenilor. Vazand ca un impuls electric face piciorul retezat al unei broaste sa zvacneasca de parca ar fi viu, oamenii si-au inchipuit ca electricitatea, care incepuse sa le lumineze casele si strazile, actionand telegraful si alte „minunatii", ar putea conduce la tehnici de reanimare miraculoase (de unde si implicarea curentului electric in punerea in miscare a monstrului lui Frankenstein).

Astazi nu mai crede nimeni ca un cadavru poate fi readus la viata prin intermediul curentului electric, insa mitul pare a se fi confirmat, partial, prin intermediul defibrilatorului, marele erou al filmelor si serialelor de televiziune, asul repornirii inimilor in stop cardiac.

Insa electricitatea a provocat si destula teama la inceput. Se relateaza ca presedintele SUA, Benjamin Harrison, punea personalul Casei Albe sa aprinda si sa stinga luminile, pentru ca el se temea sa faca asta. Din aceeasi cauza soneriile electrice de la intrarea locuintelor au intarziat atat de mult ca sa inlocuiasca clopoteii sau ciocanul de batut in usa.

Cand a fost clonata oaia Dolly, nimeni n-a cantat, precum Louis Armstrong,

„Hello, Dolly… I say hello, Dolly! It's so nice to have you back, where you belong…",

insa experimentul a fost salutat ca un inceput al unei noi ere, o posibilitate ca o persoana sa-si perpetueze prezenta pe veci, prin intermediul clonarii. Numai ca Dolly insasi n-a confirmat aceste sperante, traind numai jumatate din timpul de viata al unei oi naturale, pentru ca organismul ei avea, din start, varsta oii clonate.

Un tap Ibex (specie disparuta), clonat dupa esantioane genetice, a trait numai 7 minute si n-ar fi putut supravietui din cauza problemelor la plamani. Imperfectiunile clonarii au mai temperat temerile, larg raspandite, ca diversitatea speciei umane ar putea fi suprimata in favoarea anumitor tipuri de oameni, clone ale celor frumosi, sanatosi tun, sau dominata de copiile miliardarilor care-si pot permite sa cumpere orice.

Unul dintre savantii implicati in Proiectul Manhattan, Arthur Compton, a scris un fel de circulara in cadrul grupului, cu putin timp inainte de testarea primei bombe atomice:

„Mai bine acceptam sclavia nazistilor decat sa riscam sa tragem cortina asupra intregii omeniri!"

Temerile lui Compton reflectau o situatie aparuta in urma calculelor facute de Edward Teller (parintele bombei cu hidrogen) care aratau ca puterea exploziei nucleare, la scara estimata, ar fi putut aprinde hidrogenul din atmosfera, transformand Pamantul intr-un mic soare, in urma reactiilor in lant care s-ar fi putut declansa. Temerile au fost atat de mari si intense, incat cele mai stralucite minti din America au fost convocate pentru a reface calculele privind puterea si efectele exploziei nucleare.