Feministe celebre

Feminismul reprezinta o miscare ampla, ce s-a desfasurat si se desfasoara in continuare pe mai multe paliere (politic, economic, social) si care are ca scop principal definirea, instituirea si apararea drepturilor femeilor. In acelasi timp, feminismul impune dobandirea de oportunitati egale pentru femei si barbati, acces la educatie si la locuri de munca, dar si drepturi precum votul, salariul la acelasi nivel cu cel al barbatilor, dreptul la avort si contraceptive.

Cine sunt pionierele feminismului?

Feministele au luptat pentru ca femeile sa fie protejate impotriva violentei domestice, a hartuirii sexuale sau a agresiunilor de orice tip. Ele au tinut si tin in continuare sus steagul apararii impotriva oricarui tip de discriminare. De asemenea, feministele au militat pentru eliberarea de sub dominarea barbatilor si pentru independenta financiara, dar si emotionala a femeii.

Cine sunt pionierele feminismului? Ce nume va vin in minte in momentul in care va ganditi la feminism? Iata cele mai celebre adepte ale acestei miscari, datorita carora locul femeii in societate s-a schimbat radical in ultimul secol.

Julia Kristeva

Psihanalist, lingvist, semiotician, romancier si specialista in retorica, Julia Kristeva s-a nascut in Bulgaria. In 1965, a emigrat la Paris pentru a-si realiza studiile doctorale si s-a inscris in grupul "Tel Quel". In 1990, a fost publicat romanul acesteia, intitulat Les Samourais.

Simone de Beauvoir

Nascuta si educata la Paris, Simone de Beauvoir spunea ca nu ne nastem ci devenim femei. A fost printre primele femei care au avut oportunitatea de a finaliza un program de studiu la Ecole Normale Superieure. Prietenia sa de-o viata cu existentialistul Jean Paul Sartre i-a influentat in mod semnificativ munca si scriitura.

In Le Deuxième sexe (Al doilea sex), Simone de Beauvoir a identificat evolutia opresiunii masculine asupra femeilor in diverse surse istorice, literare si mitologice, atribuind efectele acestei opresiuni asupra femeilor contemporane considerarii ca barbatul este etalon. Acest lucru stabileste, pe cale de consecinta, faptul ca femeile intra la categoria Altele, ceea ce duce la o pierdere a identitatii sociale si personale, a unicitatii feminine.

Literatura sa, cu accent pe femeile care isi asuma responsabilitatea deciziilor radicale ce le schimba viata, precum si volumele autobiografice, reprezinta expresia propriilor experiente de viata si a opiniilor personale cu privire la situatiile descrise.

Rita Mae Brown

Rita Mae Brown a fost, poate, cea mai de succes scriitoare lesbiana din America. S-a nascut la Hanovra, in Pennsylvania si a fost adoptata si crescuta de catre varul mamei sale. Brown a trait cu familia pentru un timp in Ft. Lauderdale, Florida si, ulterior, s-a inscris la Universitatea din Florida. Dupa ce a fost exmatriculata pentru faptul ca milita pentru drepturile civile, s-a mutat la New York.

A absolvit studiile Universitatii din New York si, in paralel, a obtinut un certificat de competenta in cinematografie de la Scoala de Arte Vizuale. Rita Mae Brown a avut o contributie marcanta in cadrul Universitatii din New York. Este co-fondator al Ligii Studentesti care sprijina homosexualii. A fost, de asemenea, membru al grupului de feministe radicale Redstockings si al Organizatiei Nationale a Femeilor.

In 1970, insa, a parasit organizatia, infuriata de refuzul lor de a aborda si problemele lesbienelor. S-a axat in continuare pe convingerea femeilor sa se alature grupului Radicalesbians. In 1973, a publicat romanul de debut Rubyfruit Jungle, finalizand si studiile doctorale in cadrul Institute for Policy.

Hélène Cixous

Hélène Cixous, asemeni altor teoreticieni precum Kristeva, Barthes, Derrida sau Irigaray, s-a axat pe explorarea relatiei dintre sexualitate si scriitura. In acea perioada, a scris lucrari precum "Sortie", "Rasul meduzei" si "La venue a l’ecriture".

Cixous a scris aceste eseuri in anii ‘70, insa intre timp si-a mai temperat din radicalismul ideilor sale, concentrandu-se mai degraba pe explorare mai cuprinzatoare de identitatilor colective. Este in prezent profesoara de literatura engleza la Universitatea din Paris VIII-Vincennes, unde a fondat un centru de studiu al femeilor si este co-fondator al ziarului structuralist Poetique.

Luce Irigaray

Luce Irigaray este lingvista, filozof si mai ales feminista de origine franceza. A studiat la Universitatea din Paris, unde a si obtinut doctoratul in litere. A fost numita director de cercetare in filozofie la Centrul National de Cercetare Stiintifica.

Irigaray este autoare a lucrarilor "Speculum. De l’autre femme" (1974), "Ce sexe qui n’est pas un" (1977), "Amante marine de Friedrich Nietzsche" (1983), "L'Oubli de l'Air: Chez Martin Heidegger" (1983), "Ethique de la differece sexuelle" (1984), "Parler n'est jamais neutre" (1985) si "Sexe et parentes" (1987).