Etnia si grupul minoritar

Chestiunea minoritatilor poate deveni abordabila, cel putin pe trei dimensiuni, si anume:

1. construirea in timp indelungat a minoritatilor istorice - dimensiunea duratei de constituire sau a genezei. Originea minoritatilor devine un factor important al diferentierii lor. Pe scurt, pot exista trei cazuri: invazii, colonializari, diaspore.

2. impactul minoritatilor asupra spatiului prin constituirea si conservarea pe perioade mai mult sau mai putin lungi, a teritoriilor minoritare sau a regionalismelor. Acest fapt se proiecteaza asupra politicii interne a statelor in termenii unei diversitati evocand in ea complexitatea: regionalizare, autonomie interna, regimuri provinciale, federalism - experiente care angajeaza statul in relatia cu minoritatile. Federalismul ca si variabila institutionala interna, politica regionala a descentralizarii, recunoasterea particularitatilor lingvisticii, culturii, religiei pot insa duce la dezvoltari economice inegale.

3. dinamica miscarilor care creeaza noi minoritati: exoduri, migratii profesionale etc. Fiecare dintre aceste aspecte implica luarea in considerare, in mod simultan, a aspiratiilor si revendicarilor minoritatilor, precum si a atitudinii lor fata de societatea ambianta majoritara. Existenta si reanimarea minoritatilor nationale, minoritatilor lingvisticii, religiei, intr-un cuvant etno-culturale, pune in discutie, in grade diferite, echilibrele politice si sociale ale multiplelor sectoare ale lumii contemporane. Originea minoritatilor trebuie cautata in mobilitatea foarte ridicata a grupurilor umane incepand cu mult timp in urma, precum si in dinamica conditiilor economice, culturale si politice. Minoritatile sunt grupuri ai caror membrii sunt legati prin descendenta comuna, limba sau religie.

Termenul minoritate are ca si caracteristica flexibilitatea in ceea ce priveste aplicarea la realitatea concreta, datorita limitelor sale fluide, fapt ce duce la consecinte politice si sociale importante. Minoritatile dominate adeseori tind cu usurinta sa devina, cu prima ocazie, majoritati dominante. Prin urmare, in anumite cazuri particulare, o minoritate poate sa se impuna prin ascensiunea sa la putere, inversand ordinea valorilor minoritate-majoritate sau minoritatea devenita dominanta si majoritatea dominanta. In acest context, perspectiva teoretica contemporana abordeaza problema protectiei minoritatilor numerice si sociologice. Se apreciaza astfel ca, o persoana - un vot, va fi adesea suficienta pentru a proteja o minoritate sociologica care se intampla sa fie din punct de vedere numeric, mare. Chiar si atunci cand minoritatea este din punct de vedere numeric mica, exista unele tehnici comune guvernarii democratice care pot fi aplicate astfel incat sa se ajunga la reprezentarea acesteia in organismele guvernarii sau cel putin sa i se acorde controlul ori o influenta semnificativa asupra anumitor nivele ale guvernarii. In mod frecvent, practicile comune ale democratiei nu vor fi suficiente pentru protejarea minoritatilor; protectia lor va necesita instituirea privilegiilor minoritare. Atunci cand o minoritate este concentrata geografic - concentrarea fiind comuna minoritatilor lingvistice - descentralizarea sau deconcentrarea va da adeseori minoritatii posibilitatea administrarii prin legi locale (federalism constitutional) sau cea a administrarii locale prin legile autoritatii centrale (federalism administrativ).

Laponce distinge mai multe tipuri de minoritati:

- minoritati care sunt pregatite sa-si accepte statusul (de minoritate) din dorinta de a-si conserva identitatea;

- minoritati prin vointa;

- minoritati prin forta - cele care se asigura impotriva asimilarii de catre grupurile dominante.

Wirth distinge patru tipuri de minoritati:

- asimilationiste - cele care vor sa asimileze;

- pluraliste - cele care doresc sa ramana distincte;

- secesioniste - cele care doresc separarea;

- militante - cele care doresc sa transforme grupul dominant intr-o minoritate.

Esential ramane faptul ca in comparatie cu grupurile dominante, minoritatile difera in functie de:

- marimea lor relativa;

- caracteristicile lor distincte - din domeniul natiunii, etniei, religiei sau lingvisticii;

- scopurile lor - aculturatie, integrare sau separare;

- obstacolele pe care grupul dominant le pune in calea realizarii acestor scopuri.

Bibliografie:

1.Norman, Goodman (1992) Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider.

2. Anthony, Giddens (1997). Sociologie, Bucuresti, Editura Bic All.

3. Mihu, Achim (2002). Antropologia culturala. Cluj-Napoca, Editura Dacia.