Esantionarea

Esantionarea multifazica consta in alegerea unui esantion de dimensiune mare la nivelul caruia se aplica un instrument de cercetare mai simplu, esantion care se supune unor operatii succesive de esantionare, rezultand loturi din ce in ce mai mici, carora li se vor aplica si alte instrumente mai complexe. De exemplu, pe un esantion mare de cateva mii de persoane putem aplica un chestionar cu numar mic de intrebari folosind modalitati usoare de inregistrare a raspunsurilor. Un subesantion poate fi supus apoi chestionarii cu un instrument mai complicat (atat in privinta numarului de intrebari cat si a formelor de inregistrare a raspunurilor). Din punct de vedere temporal este posibil ca operatiile din diferite faze sa fie realizate concomitent sau succesiv. In cazul in care culegerea datelor se face concomitent operatorul de interviu va alege din esantionul mare pentru faza a doua tot al cincilea individ si apoi, pentru faza a treia tot al zecelea din cei alesi in faza a doua. Avantajul acestui procedeu este de natura materiala si promptitudine. In cazul in care culegerea datelor se face succesiv o faza ulterioara nu incepe decat dupa ce s-au cules si prelucrat datele din faza anterioara.

Esantionarea pe cote este cea mai cunoscuta si mai utilizata procedura de esantionare nealeatoare, limitand subiectivitatea operatorilor in alegerea subiectilor si impunand incadrarea acestor alegeri in anumite cote (indicand frecventele indivizilor care prezinta anumite insisiri). Daca se cunoaste distributia populatiei dupa un numar de variabile atunci operatorilor li se va indica sa selecteze indivizii astfel incat esantionul final sa aiba aceeasi distributie procentuala ca si populatia totala.
De exemplu, sa presupunem ca se cunoaste despre o populatie ca se compune din 52% femei si 48% barbati, iar dupa mediul in care ea locuieste, repartitia e de 60% in mediul urban si 40% in mediul rural. Daca esantionul propus pentru anchetare vrem sa cuprinda 1000 de persoane, atunci va trebui sa se aleaga:
- 520 de femei si 480 de barbati
- 600 de oraseni si 400 de rurali
Aceste cifre se defalca apoi pe operatori. Daca lucram cu 40 de operatori, care vor realiza fiecare 25 de chestionare, impartirea se poate face uniform, revenind fiecaruia drept "cote" urmatoarele cifre:
- 13 femei si 12 barbati
- 15 oraseni si 10 sateni
Cotele pot fi:
- Independente (cand variabilele nu depind una de alta; ex: diviziunea pe sexe nu depinde de cea pe medii)
- Legate (daca variabilele sunt incrucisate)
Un motiv important pentru care se utilizeaza esantionarea pe cote este ca operatorul de interviu nu mai e nevoit sa caute o persoana anume, pe care trebuie s-o identifice corect si pe care trebuie s-o convinga sa raspunda. Aici, operatorul e lasat sa gaseasca el singur persoanele ce corespund cotelor indicate.

Esantioane fixe (Panel)
Esantioanele fixe sunt esantioane supuse unei investigatii repetate, cu un acelasi instrument (chestionar) sau cu unele apropiate. Tehnica panel se foloseste atunci cand se urmareste scoaterea in evidenta a schimbarilor petrecute, in cadrul unei populatii in ceea ce priveste atitudinile, opiniile, etc.
Avantajele pe care le prezinta folosirea unui esantion panel sunt de doua categorii:
a. De accesibilitate:
- facilitati legate de costurile materiale;
- facilitati legate de de selectia si instruirea operatorilor;
- operatorii nu mai trebuie sa convinga persoanele sa participe la sondaj.
b. De cunoastere:
- subiectul are o mai mare incredere in operator;
- nonraspunsurile vor fi foarte rare.

Avantajul principal al esantioanelor fixe este ca inregistrarile facute la doua momente de timp pe un acelasi lot de indivizi, conduc nu numai la detectarea schimbarilor la nivel de esantion, ci permit si identificarea persoanelor care prezinta sau nu schimbari de comportament.
Uzura morala a esantionului (conditionarea indivizilor) este una dintre problemele aparute in cazul esantionarii pe cote. Oamenii, constienti ca vor fi interogati in mod repetat, cu privire la anumite aspecte ale vietii lor, pot ajunge sa-si schimbe comportamentele in raport cu aceste probleme si astfel esantionul isi pierde din reprezentativitate.

Bibliografie
1. Rotariu, T., Ilut, P. (1999), Ancheta sociologica si sondajul de opinie. Teorie si practica, Iasi, Editura Polirom.
2. Marginenu, I., (1999), Proiectarea cercetarii sociologice, Iasi, Editura Polirom.