Categorii | Divertisment |
---|---|
Taguri | Viata in doi |
Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
Vizualizari | 5834 |
dovezi de indragostire
Daca nu sunteti sigur(a) ca v-ati indragostit si aveti impresia ca este doar un moft de moment, o senzatie trecatoare, oamenii de stiinta va vor ajuta sa decideti in ce stare emotionala va aflati, dupa ce au localizat cu precizie matematica semnele clare ale caderii in peltea. Sau in belea… depinde de caz.
Studiile efectuate de Helen Fischer, antropolog al Universitatii Rutgers, din New Jersey, unul dintre cei mai reputati experti in descifrarea bazei biologice a dragostei, au scos la iveala faptul ca faza de activitate cerebrala a creierului „indragostit" este o perioada de timp unica si bine definita, cu semne foarte clare:
Cand sunteti indragostit(a) credeti ca alesul/aleasa inimii este o fiinta unica, deosebita. Aceasta convingere se adauga incapacitatii de a avea sentimente romantice fata de nimeni altcineva. Fisher si colegii ei cred ca aceasta ingustime a mintii este un rezultat al nivelului crescut de dopamina din creier, opiaceul natural implicat in coordonarea atentiei si concentrarii.
Indragostitii tind sa se concentreze asupra calitatilor persoanei iubite, trecand cu vederea orice defecte. De asemenea, se concentreaza asupra unor evenimente si obiecte care le amintesc de acea persoana, visand cu ochii deschisi asupra obiectelor si momentelor. Este un rezultat al cresterii nivelului de norepinefrina si dopamina, o stare asociata cu stimularea memoriei in prezenta unor noi stimuli. Da, dragostea e oarba.
Este binecunoscut ca a fi indragostit duce, de cele mai multe ori, la instabilitate emotionala si psihica. Alternati intre exuberanta, euforie, energie debordanta si pierderea poftei de mancare, insomnie, palpitatii, puls accelerat si respiratie sacadata, anxietate, panica, disperare, atunci cand relatia dumneavoastra sufera chiar si cel mai mic recul. Aceste schimbari emotionale sunt comparabile cu comportamentul unui dependent de droguri. Si intr-adevar, cand indragostitului i se arata imagini cu persoana iubita, acest lucru activeaza aceeasi regiune a creierului ca si o doza de droguri. Cercetatorii afirma ca dragostea este o forma de dependenta.
Depasirea unor adversitati fata de o alta persoana, tinde sa intensifice atractia amoroasa. Dopamina ar putea fi responsabila si pentru aceasta actiune, pentru ca atunci cand recompensa este intarziata, producerea dopaminei se intensifica.
Indragostitii relateaza ca petrec in compania persoanei iubite mai mult de 85% din timpul lor activ gandindu-se la „celalalt". Gandirea intruziva, cum este definit acest tip de comportament compulsiv, ar putea fi rezultatul unui nivel scazut de serotonina din creier, o conditie asociata cu comportamentul obsesiv.
Indragostitii afiseaza, de regula, semne de dependenta emotionala de relatia lor, inclusiv manifestari posesive, gelozie, teama de respingere si neliniste in cazul separarii.
Indragostitii tanjesc dupa o uniune emotionala cu cel iubit, cautand cai prin care sa stea tot timpul unul langa celalalt, visand impreuna la un viitor comun, o viata nesfarsita si mereu trandafirie.
Indragostitii simt o puternica empatie unul fata de celalalt, simtind suferintele persoanei iubite ca fiind si ale lor si sunt disputi sa sacrifice orice pentru aceasta.
Indragostirea este marcata, in general, de o reevaluare a prioritatilor cotidiene si/sau o schimbare a garderobei, obiceiuri sau valori, cu scopul de a le alinia mai bine la cele ale persoanei iubite.
Cu toate ca dorinta de „uniune prin sex" este importanta intr-o relatie dintre indragostiti, cea de contopire emotionala are intaietate. Un studiu a descoperit ca 64% dintre indragostitii de ambele sexe nu sunt de acord cu aceasta afirmatie:
„Sexul este cel mai important aspect al relatiei noastre."
Helen Fisher si colegii sai au ajuns la concluzia ca indivizii care spun ca sunt indragostiti, de obicei simt ca pasiunea lor a devenit incontrolabila si „involuntara".
Din nefericire, dragostea nu dureaza o vesnicie. O veche butada spune:
„L’amour fait passer le temps, et le temps fait passer l’amour".
Fiind o stare emotionala dezechilibrata si nepermanenta, se consuma, in cele din urma. Relatia de dependenta reciproca, identificata de psihologi ca fiind „atasament", se disipeaza, iar relatia se dizolva.