Dinozauri in miniatura pentru viitorul Jurassic Park

Dinozauri inspaimantatori, gonind dupa prada printre zgarie-norii din Manhattan, sau vanand prin Hyde Park, dupa ce au scapat din rezervatia „sigura", nu veti vedea decat in filme. In realitate, pana si clonarea dinozaurilor, pe baza unor esantioane de ADN prelevate cu tehnica actuala, este aproape imposibila, deci nici reaparitia monstrilor de 10 metri inaltime, cantarind zeci de tone nu este probabila. Cum se putea ajunge la Jurassic Park dupa ideile de prin 1993?

Trebuia gasit un tantar stravechi, capturat in chihlimbar, se extragea sangele de dinozaur din stomacul sau, apoi ADN-ul din sange, acesta urma sa inserat intr-un embrion de crocodil. Oul pus in incubator. Micul dinozaur trebuia hranit, crescut, inaugurat un parc de distractii. Cu un angajat-cheie dispus sa faca bani pe sest, nemultumit de castigul lui actual, catastrofa era gata si dinozaurii ar fi cucerit, din nou lumea. Astazi, tehnica descrisa de Michael Crichton pare desueta.

Secventionarea genetica, animalele transgenice (hibride) si bacteriile construite artificial, in laborator, resurectia speciilor disparute, inclusiv a dinozaurilor, nu mai pare un lucru atat de complicat. Este posibil ca geneticienii sa poata crea dinozauri, sau fiinte similare lor, intr-un viitor nu prea indepartat. Din nefericire, moleculele de ADN, acele instructiuni genetice pentru crearea vietii, se modifica, odata cu trecerea timpului, devenind inutilizabile. De la disparitia naprasnica a dinozaurilor au trecut 65 de milioane de ani, iar ADN-ul ramane rareori intact dupa trecerea a 500 000 de ani.

Potrivit spuselor lui Jack Horner, un paleontolog de renume, seful grupului de cercetare de la Universitatea de Stat din Montana, si consilier tehnic al echipei care a realizat seria de filme Jurassic Park, nu s-a gasit niciodata ADN de dinozaur. El si colegii sai au gasit resturi de tesut moale dintre Tyrannosaurus Rex in 2005, dar nici acesta nu continea material genetic utilizabil.

„Tesutul moale este compus, in aparenta, din biomolecule diferite de ADN",

a declarat Jack Horner. El afirma ca si in eventualitatea in care se va gasi vreo urma de ADN al unui dinozaur, este mai mult ca sigur ca informatiile genetice vor fi „vraiste", dupa trecerea atator milioane de ani. Cel mult, se vor decela cateva perechi de cromozomi si informatii disparate, pe care nu va sti nimeni cum sa le asambleze. Din aceste motive, secventionarea genomului de dinozaur, sau extragerea ADN-ului din probe de sange nu reprezinta solutia pentru readucerea lor in scena.

Dar exista o posibilitatea uimitoare de a recrea un Jurassic Park „alternativ". De cativa ani, mai multe grupuri de studiu lucreaza independent pentru a trezi la viata ADN-ul de dinozaur prezent in creaturi care sunt rude foarte indepartate cu ei: puii de gaina. Genomul lor este descifrat pe deplin. Echipa de studiu condusa de Jack Horner spera ca, intr-o buna zi, sa reuseasca sa obtina pui cu dinti, solzi, coada, si membre superioare cu gheare. Ei vor sa reconstruiasca un „dino-pui", care va fi foarte aproape de monstri din paleolitic, macar din punct de vedere genetic si aspect, daca nu ca dimensiuni.

Primele experimente in acest sens au avut loc in 2005, la Universitatea din Wisconsin, cand, folosind embrioni de pui-mutanti, cercetatorii au remarcat protuberante ciudate iesind din falcile fetusului de pui. Acele formatiuni neobisnuite s-au dovedit a fi dinti ascuti ca acele, identici cu cei ai aligatorilor. Puii „dintosi" erau mutanti in sensul ca aveau o gena recesiva care-i ucidea inainte de nastere. Modificand virusul, cercetatorii l-au atenuat si l-au inserat in embrionii puilor normali, obtinand niste pasari cu dinti. Ulterior, un paleontolog de la Universitatea McGill a descoperit ca acesti pui aveau cozi. Prin manipulari genetice, puii de gaina pot fi ajutati sa devina mini-dinozauri, cu solzi, membre superioare „pintenate", dinti ascutiti si cozi de reptile. Horner crede ca vor trece cativa ani pana la aparitia „dino-puilor" si a unui Jurassic Park in miniatura.