Dincolo de gard

Detalii

Categorii
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari2148

Voteaza & Distribuie

Descriere

Faza cu gardul trebuie sa o tratez la un psiholog, numai el ma poate face sa sar gardul si sa respir liber. Acum serios vorbind (de parca as fi glumit pina acum) gardurile ma cam intristeaza. Probabil faptul ca am prins ceva anisori ingraditi in comunism si apoi restul vietii ingradit de… "amanuntele" cotidiene ale unui capitalism dezamagitor, dar inca ma inspaiminta aceasta meteahna a romanilor de a ingradi tot ce prind. Parcuri, gradini, gradinite, scoli, maidane, magazine, spatii verzi, trotuare, scari de bloc… toate au un gard mai mic sau mai mare, mai robust sau mai firav. Nu conteaza ca e facut din portiere de masini legate cu sirma ghimpata ruginita sau din tabla groasa, lemn, caramida, beton… trebuie sa delimitam foarte clar zona respectiva. De multe ori acel gard nu va proteja sau nu va delimita nimic dar ne da sentimentul de… proprietate.



" Primul lucru care-mi sare in ochi de cum sosim sunt cateva biciclete lasate sub un sopron asa, pur si simplu… Casa are un fel de gard, dar poarta nu. Oricine poate intra oricand si totusi nimeni nu o face. Imi era dor de genul asta de oameni! "

"Prima zi", un articol de Fiulsoarelui (nu al Ploii)



("Prima zi" este un articol dintr-un jurnal de calatorie, "Aventura in Danemarca". Iubitorii genului se pot bucura de acesta in primul rind pentru ca e la inceput de drum si pot gusta fiecare aventura. In plus pot garanta articole scurte, la obiect, cu o exprimare naturala si misto.)


Nu pot uita nici azi vocea terminata a cite unui pensionar cracanat care striga din toti bojocii de la balcon sa nu mai calcam spatiul verde de parca acela chiar exista si parca l-am fi calcat pe grumaz nu pe iarba. Si, ca sa o zic p-aia din suflet, aparam cite un petic de iarba de prin parcurile neingrijite ale partriei dar nu am fost in stare sa oprim defrisarea padurilor… Ce sa zic, marii salvatori ai planetei, o baba tremurinda si doi mosi balosi!


Ingradim parcurile! Ce mama dracului trebuie dosit, ascuns, delimitat, sectionat acolo?!? Parcul trebuie sa fie o zona libera, aerisita, accesibila, prietenoasa. La fel pot spune si despre scoli, alei pietonale, gradini, biserici, institutii private sau de stat. Nimic nu e mai rau pe lumea asta decit lipsa libertatii iar sentimentul claustrofob produs de garduri chiar ne afecteaza. Nu libertatea ne lipseste noua cel mai mult? Nu pentru ea au murit tinerii in ‘89?

Aoleoooo ce ma enervez… Calm Meneoapole, calm! Respira adinc, respira!