Ghidul tau pe internet
Supraincarcarea informationala, o temere in reluare
Detalii
| Categorii | IT |
|---|---|
| Taguri | |
| Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
| Vizualizari | 2033 |
Voteaza & Distribuie
Descriere
Supraincarcarea informationala, fie ca este vorba de o avalansa de stiri, emisiuni radio, clipuri comerciale, carti, reviste sau Twitter, a fost, se pare, temerea fiecarei generatii din secolul XX. Prin 1971, un eseu publicat in prestigioasa revista The Futurist, care apleca asupra problemelor lumii moderne dezbatandu-le cu curaj si o apetenta acuta pentru avangarda, constata ca avalansa informationala sosise.Potrivit cifrelor prezentate de The Futurist, locuitorii orasului occidental mediu receptionau in 1971 cam sase canale de televiziune. Parea mult, insa autorul studiului, Ben Bagdikian, avertiza: intr-un oras american se pregatesc pentru receptionarea a 42 de canale de televiziune, iar in viitor s-ar putea sa existe capacitatea tehnica a unor aparate de televiziune de a receptiona 80, 100 sau chiar 200 de canale. Nu se stie unde se vor termina ofertele, incheia autorul eseului (sper ca a ajuns sa traiasca sa constate ca se poate si mai rau).
Realitatea ultimelor patru decenii ne-a obisnuit cu o apetenta tot mai mare pentru hiperconectivitate, insa fiecare generatie pare convinsa ca a atins apogeul supraincarcarii informationale. Situatia actuala nu difera prea mult, temerile pe acest subiect reluandu-si circuitul. Televiziunea, radioul, diversele apps pentru iPad, iPhone etc, cartile in format electronic si Internetul imprastie o anumita anxietate generala privind capacitatea omenirii de a mai absorbi informatii cand este atat de limitata senzorial.
Se pare ca am pierdut controlul, iar malefica retea informationala ne invaluie in mrejele ei precum un paianjen veninos prada. Alvin Toffler, cel care a facut senzatie in anii ’70 cu volumul sau The Future Schock, (Socul viitorului), definea acest soc drept
„dezorientarea naucitoare adusa cu sine de sosirea prematura a viitorului. S-ar putea sa fie vorba de cea mai importanta boala a viitorului."
Toffler explica in cartea sa ca tot asa cum un organism cedeaza sub presiunea supra-stimularii aduse de mediu, mintea omeneasca si procesele sale decizionale se vor comporta irational cand vor fi supraincarcate. Asaltat cu cereri de interviuri din partea televiziunilor, imediat dupa „explozia" cartii sale, Toffler a avertizat ca deja a vazut prin lume semnele epuizarii produse de avalansa informationala. Iar asta se intampla prin anii ’70.
„Nu cred ca putem face prea multe in viata noastra privata ca contracaram acest atac",
spunea Toffler. El sugera ca viitorul este ceva ce ni se intampla, nu „se intampla." In articolul sau aproape apocaliptic din The Futurist, Bagdikian atragea atentia ca, in curand, calculatoarele vor fi capabile sa stocheze informatii la o rata de 12 milioane de cuvinte pe minut, in vreme ce o imprimanta reusea sa treaca pe hartie (la vremea respectiva se foloseau numai imprimante matriceale, cu hartie perforata pe margini) 180 000 de cuvinte pe minut, sugerand ca aceste performante vor intra in coliziune cu insesi capacitatile omenirii de a absorbi informatia si a o procesa.
Bagdikian se temea ca omenirea isi va petrece prea multa vreme incercand sa digere toate informatiile si ca oamenii vor renunta aproape total la somn din aceasta cauza, ceea ce ar fi extrem de nesanatos. Bagdikian si altii se temeau ca omenirea va incerca sa proceseze totul in ritm real. De fapt, capacitatea enorma a mediilor de stocare a informatiei actuale ne asigura ca nu vom pierde nimic.
Televizorul „destept" va inregistra emisiunile preferate, care pot fi vizionate oricand, filmele se pot vedea si ele „ la cerere", cartile se pot downloada si citi in tihna, pe plaja, pe un e-Book Reader si asa mai departe. Totusi, mijloacele traditionale de conservare a informatiei au rolul lor distinct si in aceasta lume a vitezei. Jonathan Franzen, un opozant al cartii electronice, argumenteaza ca tomurile in format clasic confera omenirii o anumita stabilitate necesara, in plin tumult al schimbarilor rapide. Totusi, istoria sugereaza ca omenirea reuseste aproape intotdeauna sa nu se lase acoperita de avalansa informationala, ba din contra, mai face si surfing pe val.