Ghidul tau pe internet
Renasterea - iluminismul
Detalii
| Categorii | Educatie |
|---|---|
| Taguri | Referate |
| Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
| Vizualizari | 100024 |
Voteaza & Distribuie
Descriere
Caracterizat prin profunde schimbari in structura societatii, determinate de ascensiunea burgheziei care se afirma in numele unei noi conceptii despre lume, natura si societate, ca si prin efervescenta de idei produsa de cercetarile din domeniul matematicii si fizicii, secolul al XVIII-lea pune in cele mai multe tari europene nazuinta puternica de innoire, existenta pe toate planurile culturii.In multe tari europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci in care s-a pus accentul deosebit pe dezvoltare si raspandirea cunostiintelor culturale, pe ideea "luminarii maselor". Iluminismul sau luminismul este un curent de gandire, cu multiple consecinte pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa emancipeze omul din pozitia rigida in care il fixase filozofia traditionala, pentru a-l face obiectul propriei sale activitati: prin munca si cultura, omul este perfectibil ca si societatea pe care el o construieste.
In multe tari europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor
Inlocuind conceptia statica despre om cu una dinamica, iluminismul e sustinut de ideologii claselor dinamice ale societatii, de burghezie in primul rand. De aceea a aparut in tarile in care burghezia a aparut mai repede (Anglia si Franta) si s-a configurat mai tarziu acolo unde fortele feudale erau mai puternice, iar cele burgheze inca foarte reduse (de ex. in S-E-ul Europei). De asemenea a existat si in America de N si S. Lupta de emancipare a acestei clase revolutionare s-a sprijinit pe un numar de idei orientate in intregime pe o directie antifeudala. Inca din 1688, in cadrul Revolutiei burgheze din Anglia, cand parlamentul a votat "Declaratia Drepturilor", proclamand suveranitatea poporului, incepe sa fie pus sub semnul intrebarii tot ceea ce era specific epocii feudale. Treptat se cristalizeaza o ideologie iluminista care va pregati Marea Revolutie Franceza din 1789.
Ilumimismul a avut cateva trasaturi specifice: - Are un caracter antifeudal si antidespotic. Toate institutiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia absoluta bazata pe ideea dreptului divin, biserica, justitia, scoala. Ganditorii iluministi cer anularea privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhului si acordarea de libertati sociale si politice intregului popor. Argumentele pentru justificarea acestor revendicari se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe ideea dreptului natural si a contractului social, conform carora oamenii se nasc cu aceste drepturi si traiesc pe baza unei intelegeri cu monarhul, pe care pot sa nu-l mai accepte daca nu este un om "luminat". - Spiritul sau rationalist materialist si laic.
In secolul XVIII s-a afirmat ratiunea, fenomenele vietii au cunoscut o interpretare materialista iar problemele culturii si ale stiintei au inceput sa se separe de cele ale religiei, combatand fanatismul si misticismul. Declinul autoritatii ecleziastice asupra vietii publice nu a atras si revalorificarea mentalitatii magice. De asta data, practicile oculte nu au mai fost satanizate (si condamnate juridic), ci au inceput sa fie depreciate rational (si luate in deradere). Magul nu mai este vazut ca un pactant cu diavolul, ci ca un sarlatan abuzind de credulitatea publicului. Visul si magia au suferit o radicala psihologizare, fiind deconspirate ca modalitati de iluzionare si autoiluzionare. - Militeaza pentru emanciparea poporului prin cultura. - Incurajeaza tratarea problemelor sociale in literatura. - Genereaza o literatura cu caracter moralist.
ILUMINISMUL ROMANESC, se identifica in mare masura cu Scoala Ardeleana si cu reverberatiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat in serviciul idealului national, la a carui fundamentare a contribuit hotaritor, prin demersul la istorie, la istoria limbii si a poporului. Iluminismul romanesc va recurge, la randul sau, la argumentele istorice in favoarea unor revendicari politice.
Scoala Ardeleana a fost, dupa cum se stie, un amplu proces de afirmare nationala si culturala a romanilor din Transilvania in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX -lea. Carturarii acestei scoli au adus argumente stiintifice, pentru apararea drepturilor romanilor din Transilvania. Activitatea lor stiintifica s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filozofic, literar.
Scoala Ardeleana cunoaste doua directii importante:
1. Prima are un pronuntat caracter iluminist urmarind emanciparea poporului, mai ales a taranilor. S-au infiintat numeroase scoli in limba romana (Gh. Sincai a infiintat aprox. 300 scoli), s-au scris abecedare,aritmetici, catehisme, carti, manuale de economie, etc.
2. A 2-a directie e erudita si cuprinde tratate de filologie si istorie. Prin studiile istorice si filologice, reprezentantii miscarii au urmarit in primul rind dovedirea originii romane a poporului roman, a continuitatii lui in Ardeal si a unitatii sale etnice. Progresul miscarii nationale poate fi urmarit in incercarea de reunire a celor doua beserici, in 1789. In general se remarca un proces general de afirmare a ideii de natiune romana si in provinciile din afara Ardealului incluse in Ungaria. Treptat, incepind cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, afirmarea constiintei nationale in partile vestice ale spatiului romanesc alimenteaza un program politic cuprinzator, incluzind scoala, biserica, aspectele general-culturale si, in primul rind, cultivarea limbii.
Iluminismul in diferite domenii:
Gandirea filosofica din epoca luminilor are un puternic caracter analitic si o amprenta criticista. Ganditorul din secolul XVIII se configureaza ca un spirit militant preocupat de viata imediata, de emanciparea oamenilor prin cultura, de asezarea lumii pe baze mai drepte si rationale si de crearea unor noi instrumente de cunoastere a mediului si de adaptare la un anumit climat de viata.
Filosofia teoretica din epoca luminilor este dublata de filosifia practica cu caracter social-politic. In operele din acest domeniu sunt abordate probleme de drept natural, chestiuni privitoare la suveranitatea popoarelor, egalitatea indivizilor sau modul de guvernare. Cele mai reprezentative lucrari sunt: "Spiritul legilor" a lui Montesquieu, "Contractul Social" a lui Rousseau, "Tiganiada" a lui Ion Budai Deleanu, "Dictionarul filozofic" a lui Voltaire, etc. Pivita in ansmblu, epoca luminilor nu are o arta poetica proprie, ea constituindu-se ca o perioada de tranzitie intre clasicism si romantism.
De aceea peisajul gandirii estetice este foarte eterogen. Imitarea naturii s-ar parea ca ramane un obiectiv comun atat clasicilor cat si romanticilor, dar in timp ce clasicii recomanda doar imitarea naturii frumoase, ceea ce duce la o stilizare a realitatii, romanticii pledeaza pentru reprezentarea vietii si naturii in totalitatea ei. Cel mai caracteristic fenomen literar al epocii luminilor este inlocuirea unor specii literare de prestigiu in secolele trecute cu altele. In epoca luminilor, tragedia la fel ca si epopeea intra in declin, locul ei fiind luat de drama burgheza si de comedia larmoianta cu eroi sensibili.
Poezia continua sa ramana in impas, in timp ce proza iese din criza o data cu preromantismul. Poemul epic este in vizor si in epoca luminilor. Specia literara care se afirma pe parcursul epocii luminilor este romanul. Atentia scriitorilor este indreptata spre comportamentul exemplificator al individului, aceasta rezultand din titlurile operelor: "Zadig" de Voltaire, "Pamela" de Richardson etc.
Mesajul operelor ajunge sa fie transmis pe mai multe cai: de la sensul reliefat de naratiune, se ajunge la romanul alegoric sau parabolic.
Preocuparea dominanta a scriitorilor este pentru universul real al epocii din care pot fi extrase adeseori lectii cu caracter moralizator. Proza picareasca constituie o preocupare dominanta in epoca luminilor in Franta, chiar daca modelele ei originare raman in Spania. Picarul este omul de la marginea societatii, el neavand un statut social sau moral uniform.
Intriga prozei picaresti e conceputa intr-o lume eterogena cu moravuri si aspecte variate, populata de oameni ciudati, picarul fiind prietenul sau dusmanul acestora. Romanul realist de moravuri se deplaseaza spre investigarea unor caractere care au capatat o anumita autonomie fata de intamplarile cu care sunt confruntate. Dramaturgia trece si ea printr-un proces complex de transformare. Exponentul cel mai cunoscut al tragediei de factura clasica din epoca luminilor ramane Voltaire. Enuntand cateva dintre domeniile care au suferit amprenta iluminismului, putem spune ca acest secol reclama curajul renuntarii la clisee, o noua viziune, sau mai curand noi metodologii.
Bibliografie:
1. Munteanu, Romul (1998), Iluminismul si romantismul european, Bucuresti, Editura Odeon
2. Teodor, Pompiliu (1984), Interferente iluministe europene, Cluj-Napoca, Editura Dacia
3. Corcea, Ana (2000), Dictionar de termeni literari pentru bacalaureat, Timisoara, editura Mirton.