Regina Victoria a Angliei


Imi place (apasati din nou pentru a anula) 6 voturi Nu imi place (apasati din nou pentru a anula)
Regina Victoria a Angliei
CategoriiEducatie
TaguriSefi de stat
Modificatacum 3 luni si 3 saptamani
Vizualizari17951

Descriere

regina_victoriaBotezata Alexandrina Victoria, dupa nasul sau, tarul Alexandr al II-lea al Rusiei, Victoria s-a nascut pe 24 mai 1819 la Palatul Kensington din Londra.
A fost fiica lui Edward, Duce de Kent, si al Principesei Maria Louisa Victoria de Saxa-Coburg (sora regelui Leopold al Belgiei).
Tatal ei, Edward, a murit cand ea a avea 8 luni, varsta la care Victoria a devenit mostenitoarea tronului, datorita faptului ca cei trei unchi ai ei care urmau la succesiunea tronului, nu aveau copii.
In copilarie, a fost educata acasa de o guvernanta si era, in mod deosebit, talentata la desen si pictura. A fost incoronata regina la 18 ani, (dupa ce William al IV-lea a murit in 1837) si a domnit timp de 64 de ani.
Cand Victoria a devenit regina, prim-ministru er lordul Melbourne, iar tanara s-a atasat mult de el, depinzand de el pentru sfaturi politice. Melbourne avea 58 de ani, era vaduv si si-a pierdut singurul copil. Se spune ca a tratat-o pe Victoria ca pe fiica sa, fiind foarte protector cu ea si se pare ca a sfatuit-o sa nu citeasca Oliver Twist de Charles Dickens, deoarece vorbea despre „saraci, criminali si alte subiecte neplacute." Se spune ca Melbourne petrecea 6 ore pe zi cu regina si avea propriul apartament la Castelul Windsor. In jurnalele sale, Regina Victoria scria: „Este un om atat de cinstit, cu o inima asa de buna si este prietenul meu, stiu asta." Reginei ii placea sa-l asculte vorbind : "Ce povesti pline de invatamant; ce memorie minunata, stie tot despre toata lumea, cine sunt si ce au facut. Are un fel asa de placut de a povesti, imi face o placere imensa sa il ascult." Bineinteles, din toate acestea s-au nascut zvonuri cum ca Victoria urma sa se casatoreasca cu Melbourne si ziarele au scris despre relatia lor.
In februarie 1840, regina Victoria s-a casatorit cu varul ei, Printul Albert de Saxa-Coburg. Acesta a vizitat Londra in 1839 si Victoria s-a indragostit de el pe loc. In urmatorii 17 ani au avut 9 copii impreuna.
In decembrie 1861, sotul reginei devotat al Reginei Victoria, Printul Albert, a murit de febra tifoida, la varsta de 42, scufundandu-o pe aceasta in depresie. Pentru tot restul domniei sale, ea a purtat doliu.
Nu si-a neglijat niciodata corespondenta oficiala, dar s-a retras din vazul publicului pana in ultima parte anilor 1860, petrecand destul de mult timp la Castelul Balmoral din Scotia, unde s-a imprietenit si a devenit foarte aproapiata de servitorul scotian John Brown.
In 1866 si 1867, a fost convinsa sa deschida Parlamentul, dar a fost aspru criticata din cauza sihastriei ei, ceea ce a dus la dezvoltarea unei puternice miscari republicane. In timpul vietii ei, s-a incercat de 7 ori inlaturarea ei de la conducerea tarii, dar curajul Victoriei in fata acestor atacuri n-au facut decat sa ii consolideze popularitatea. Pana in 1880, Regina si-a reluat pe deplin atributiile publice, mai ales datorita familiei si lui Benjamin Disraeli, prim-ministru intre 1874 si 1880.
Victoria l-a placut pe Disraeli si farmecul sau. Disraeli, abil in relatiile sale personale cu Victoria, a devenit favoritul ei. In 1876, el i-a asigurat titlul de imparateasa a Indiei, onor care a multumit-o foarte mult. A fost foarte imperialista si extrem de interesata de bunastarea coloniilor sale, in special a indienilor. William Gladstone l-a inlocuit pe Disraeli ca prim-ministru in 1880. In anul urmator, Disraeli a murit, ceea ce a intristat-o pe Victoria nespus si i-a scris secretarului sau, spunandu-i ca nu se poate opri din plans.
Victoria a avut o relatie tensionata cu prim-ministrul Gladstone, datorita opiniilor lor foarte diferite asupra politicilor externe. I-a trimis o telegrama lui Gladstone in care ii critica esecul de a lua masuri pentru salvarea generalului Gordon la Khartoum. Telegrama a fost decodata si, ca rezultat, a devenit un lucru cunocut ca regina Victoria dezaproba politicile externe ale lui Gladstone. Acesta era de parere ca Marea Britanie nu trebuia sa sustina o cauza gresita din punct de vedere moral, dar Victoria nu era de acord, considerand ca a nu urmari cele mai bune interese ale Marii Britanii era aproape o tradare. In 1885 marchizul de Salisbury a devenit prim-ministru si a ramas in aceasta functie timp de 12 ani, din ultimii 15 ai domniei reginei Victoria. I-a impartasit opiniile sale imperialiste si a fost mai aproapiata de el. Regina a sprijinit actiuni impotriva burilor din Africa de Sud, un razboi care i-a umbrit sfarsitul domniei. A vizitat spitalele si nu era preocupat de retragerile britanicilor, fiind citata ca afirmand: „Nu suntem interesati de posibilitatile de infrangere; acestea nu exista."
Datorita imbunatatirilor din vremea ei, cum ar fi transportul, dezvoltarea ziarelor si a fotografiei, regina Victoria s-a ridicat la un nivel fara precedent si a fost primul monarh care a calatorit cu trenul. A facut parte din marea epoca a Marii Britanii, cand se spunea ca avea un imperiu atat de vast, in intreaga lume, incat soarel nu apunea niciodata. A fost aproape un simbol al Imperiului si si-a indeplinit datoriile pana la sfarsit in 1900.
La data de 22 ianuarie 1901, Regina Victoria a incetat din viata, la Casa Osborne de pe insula Wight. Domnia ei a durat aproape 64 ani, si este cea mai lunga din istoria Marii Britanii.
A fost inmormantata la Windsor, in mausoleul Royal Frogmore, alaturi de iubitul ei sot, Printul Albert. Deasupra usii mausoleului stau scrise cuvintele Victoriei:
„Ramas bun, iubitul meu, aici ma voi odihni cu tine, si cu tine intru Hristos ma voi ridica din nou."