Femeia in antichitate

Detalii

CategoriiSocial
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari66703

Voteaza & Distribuie

Descriere

Notiuni generale Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Uneori avem impresia ca eliberarea femeilor si feminismul sunt fenomene ale sfarsitului de secol XX, dar pana si in lumea antica au existat cateva femei care au reusit sa sparga barierele traditiei. In antichitate, majoritatea oamenilor isi castigau existenta din agricultura, care era de fapt o afacere de familie. Cel mai cunoscut loc de munca pentru femei era cel de menajera. Casatoria era o componenta importanta a sistemului economic si social al lumii antice. Cu exceptia barbatilor din Atena, care puteau amana casatoria pana la varsta de 30 de ani, restul atat femei cat si barbati se casatoreau putin dupa varsta pubertatii. O femeie singura isi putea gasi de lucru intr-un templu, sau ca servitoare intr-o casa. Un barbat singur putea sa-si procure hrana, dar nu prea avea timpul necesar sa si-o prepare sau sa-si confectioneze hainele. Viata era grea si moartea pandea la fiecare colt, si ca atare pentru supravietuirea societatii era necesara o rata ridicata a natalitatii. Familia era singura care avea grija de bolnavi si de batrani si asta datorita lipsei unei institutii publice specializate. Daca societatea moderna pune accentul pe individ, cea antica punea mare baza pe nevoile grupului care sunt mai presus decat drepturile individului. Femeile in Egiptul antic Pozitia sociala a femeii in Egiptul antic era determinata in mod decisiv de pozitia tatalui sau a sotului, insa ea avea drepturi egale cu cele ale barbatului. Chiar daca barbatul era considerat capul familiei, femeia era tratata mult mai bine comparativ cu celelalte civilizatii antice: egiptencele aveau mai multa libertate, mai multa putere si mai multe drepturi. Femeii ii era permis sa ocupe orice pozitie in ierarhia sociala si putea chiar sa conduca tara. Avand dreptul sa detina cladiri si proprietati, femeile nu erau dependente de sotul lor din punct de vedere economic. Ele aveau dreptul sa imprumute bani, sa semneze contracte, sa intenteze divort si sa apara in tribunal ca martori. Bineinteles, ele aveau si responsabilitatile ce decurgeau din aceste drepturi. In societate era instituita monogamia, exceptie facand regele, care avea dreptul la mai multe neveste, doar una fiind regina. Barbatii si femeile din Egiptul antic apreciau si se bucurau de compania celuilalt. Dragostea si afectiunea aveau importanta lor, iar casatoria era starea naturala pentru toti oamenii, indiferent de clasa sociala. Pentru ei, familia era o sursa de relaxare. Necunoscandu-se nici o forma de ceremoniere a casatoriei din acea vreme, se presupune ca barbatul si femeia deveneau sot si sotie atunci cand hotarau sa traiasca sub acelasi acoperis, iar divortul era un fapt obisnuit asemenea recasatoririi. Barbatii se ocupau frecvent de politica si de problemele administrative in timp ce femeile ramaneau acasa pentru a avea grija de copii si de gospodarie. Ele preparau mancarea, dar confectionau si articolele de imbracaminte. Cei mai instariti aveau servitori sau sclavi pentru a face munca, dar era de datoria stapanei casei sa ii supravegheze.

Femeile in Roma antica In legislatia romana, femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului; chiar si o vaduva bogata avea nevoie de un barbat pentru a-i supraveghea averea. De abia in secolul I i.e.n., femeile romane au inceput sa aiba o mai mare libertate. Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii. Dupa o lunga perioada de timp, in care femeilor nu le-au fost permise nici macar sugestiile, barbatii au inceput sa fie interesati de opiniile si sfaturile nevestelor. Femeile ce apartineau familiilor instarite nu erau nevoite sa lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare. Principala ocupatie a femeii era ingrijirea casei si cresterea copiilor, insa femeile sarace erau nevoite sa si munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele superioare. Sclavii nu aveau drept de casatorie din punct de vedere legal, dar le erau permise relatiile sexuale in scop de procreare (copiii cu ambii parinti sclavi erau tot sclavi). Ei puteau fi eliberati de catre stapani, devenind astfel oameni liberi, si de abia copiii lor dobandeau statutul de cetatean. Cand li se reda libertatea, li se asigurau si mijloacele de subzistenta. Ei ii ramaneau fideli stapanului care le oferea in continuare sprijin de cate ori era necesar. Romanii puneau mare accent pe casatorie, casa si familie. Multe obiceiuri de nunta ale romanilor s-au pastrat pana in zilele noastre: inelul pus pe al treilea deget al mainii stangi pentru a simboliza logodna, mireasa imbracata in alb cu un voal asezat pe cap si prezenta cavalerului de onoare. O fata romana era considerata apta de insuratoare la 14 ani. Tatal fetei era cel care alegea un sot pentru fiica sa, deci interesul economic si relatiile interfamiliale primau in fata dragostei. Ziua ceremonierii casatoriei era aleasa cu multa grija, iunie fiind luna preferata. Mai intai avea loc ceremonia religioasa apoi se semnau actele si in sfarsit era dat un ospat la care participau rudele si prietenii. In perioada de trecere de la republica la imperiu, in Roma a devenit popular un nou stil de casatorie, in care femeia era stapana propriilor bunuri dinainte de casatorie, si astfel divortul a devenit o optiune posibila.

Femeile in Grecia antica In Grecia antica, femeile erau considerate fiinte inferioare, cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat cel al copiilor. In Atena se faceau diferente intre: cetateni si rezidenti, cei nascuti legitim si cei nelegitimi, femeile maritate si cele nemaritate. Filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si minti slabe. Din acest motiv ele trebuiau protejate de ele insele. Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel mai apropiat barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii ei. Ea putea sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi personali, si putea sa achizitioneze lucruri marunte, necostisitoare. Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu un barbat cetatean, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic. Varsta medie de casatorie a fetelor din Atena era de 13-14 ani, pe cand a barbatilor era in jur de 30 de ani. Tatal sau gardianul dadeau zestrea si aranjau casatoria. Principalele motive de casatorie erau: intretinerea si protejarea proprietatii, procrearea in scopul unui ajutor din partea copiilor si mostenirea. Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa aiba grija de casa. Ele ieseau in afara casei, doar foarte rar si numai insotite de catre sclave, cu ocazia participarii la diferite festivaluri sau funerarii. Despre o femeie vazuta singura pe strada se credea ca este sclava, prostituata sau concubina. Spre deosebire de egipteni ? care mergeau la petreceri impreuna cu sotiile lor si romani ? unde femeia era gazda in casa, femeile grecilor nu aveau voie sa iasa din camera lor atata timp cat barbatul avea oaspeti. Din anumite puncte de vedere, prostituatele o duceau mai bine decat femeile maritate. Legea le impunea un pret maxim pe care ele il puteau cere in contul serviciilor prestate. In Sparta legea le permitea doar lor sa poarte haine viu colorate si bijuterii din aur, pentru a putea fi usor recunoscute. Spre deosebire de prostituate, curtezanele aveau o oarecare cultura, diferite talente, fiind un bun interlocutor. In cadrul simpozionului ? un eveniment in cadrul caruia se adunau barbatii pentru a manca, bea si discuta ? curtezanele erau un ingredient important. Ele erau angajate si platite pe masura talentului lor si nu a aspectului fizic. Concubinele erau femei care aveau relatii relativ permanente cu un barbat si care erau intretinute in propria lor casa. Nevasta era o necesitate pentru a avea copii legitimi si mostenitori, dar dorinta barbatilor pentru companie feminina si sex era ceva care era satisfacut in afara casatoriei. Poate ca ni se pare nedrept, dar dorinta femeii de a avea companie masculina nu a fost luata in calcul pe acea vreme.