In 1930 a fost descoperita planeta Pluto. In astronomie, Pluto reprezinta cea de-a noua si cea mai distanta fata de soare planeta cunoscuta, cu o orbita eliptica aflata de regula in spatele celei a planetei Neptun. Distanta dintre Pluto si soare este de 3,67 de miliarde de mile (5,91 miliarde de km), iar perioada sa de revolutie este de aproximativ 248 de ani. Din cauza faptului ca Pluto are cea mai eliptica si inclinata orbita dintre toate planetele (excentricitate .250, inclinatie 17?), in punctul cel mai apropiat de soare, intretaie orbita planetei Neptun; intre 1979 si 1999 Pluto a fost mai apropiat de soare decat Neptun. Pluto va ramane mai departat de soare vreme de 220 de ani, dupa care va strabate din nou orbita lui Neptun. Suprafata planetei este alcatuita mai ales din azot inghetat. Se considera ca are un centru stancos, din siliciu; atmosfera sa rarefiata contine probabil azot, monoxid de carbon si metan. Temeperatura suprafetei sale este estimata a fi de aproximativ -360?F (-218?C), o temperatura la care majoritatea gazelor exista in stare inghetata. Existenta unei planete necunoscute a fost propusa pentru prima data de Percival Lowell, pe baza observarii perturbarilor orbitelor lui Uranus si Neptun. El a inceput sa caute planeta in 1905, desi nu a publicat calculele pozitiei prezise a planetei, pana in anul 1914. Calcule independente au fost publicate de W. H. Pickering si de altii. In 1929, cautarea noii planete a fost continuata la Observatorul Lowell, iar la 18 februarie 1930, utilizand placute fotografice si un microscop cu semnale luminoase, Clyde W. Tombaugh a descoperit un obiect ale carui miscari erau in concordanta cu acele ale planetei trans-neptuniene.
