In mai 1940, pentru a testa penicilina, opt cobai au fost inoculati cu o doza letala de streptococi, iar apoi patru dintre acestia au fost injectati cu penicilina. In ziua urmatoare, cobaii carora li se daduse doar doza de streptococi au murit, iar cei patru carora li se daduse si penicilina erau sanatosi. Astfel, Howard Florey, Ernst Chain, si Norman Heatley, au avut succes. Ei au produs suficient antibiotic pentru a-l testa, prin izolarea ingredientului activ din ceea ce Fleming numise asuc de mucegaio. Cu zece ani in urma, Fleming descoperise ca penicilina e greu de produs, e foarte instabila si nu are efect asupra anumitori bacterii (de exemplu holera, ciuma bubonica). Cand Fleming a descoperit ca penicilina nu va avea efecte asupra animalelor daca este administrata pe cale bucala, interesul sau cu privire la acest subiect s-a estompat. Cei trei oameni de stiinta de la Oxford mentionati mai sus au reinviat munca sa. In 1941, a fost efectuata prima injectie cu penicilina pe un subiect de testare uman, de catre Ernst Chain si Howard Walter Florey, care au creat acest antibiotic. Pacientul, Albert Alexander, de 43 de ani, un politist din Oxford, se zgariase pe fata in urma contactului cu o tufa de trandafiri. Atunci cand zgarieturile s-au infectat, s-au produs infectarea sangelui si numeroase abcese. Deoarece avea dureri mari, se simtea slabit si bolnav, a acceptat cu bucurie sa fie tratat cu noul medicament. Potrivit medicului curant, rezultatul a fost ca oin patru zile, a existat o imbunatatire izbitoarea pacientul se simtea mult mai binea abcesurile s-au retras in mod evidento. Datorita faptului ca stocul de penicilina disponibil era limitat, tratamentul a fost oprit, infectia a revenit, iar pacientul a murit patru saptamani mai tarziu.
