Ordinul Cavalerilor Templieri


Imi place (apasati din nou pentru a anula) 12 voturi Nu imi place (apasati din nou pentru a anula)
Ordinul Cavalerilor Templieri
CategoriiStiinta
TaguriIstorie
Modificatacum 3 saptamani si 2 zile
Vizualizari5031

Descriere

Numele oficial al Cavalerilor Templieri a fost "Ordinul Cavalerilor Saraci ai lui Cristos". A fost format in Ierusalim in anul 1,118 pentru a proteja pelegrinii ce vizitau Palestina la sfarsitul Primei Cruciade din 1,096. Numele original complet a fost "Saracii Cavaleri ai lui Cristos si al Templului ce se afla in Ierusalim" ceea ce face lesne de inteles de ce mai tarziu numele scurt a devenit popular.


Cavaleri Templieri


Templierii mai erau numiti si Cavalerii Crucii Rosii, datorita simbolului crucii rosii pe un camp alb. In 1,128, cand Ordinul a fost facut oficial de Papa Honorius al II-lea, Cavalerii au primit vestmantul alb ca simbol al puritatii vietii lor. In anul 1146, Papa Eugenius a adaugat crucea cu doua bare, astfel ca in multe ilustratii se vede o cruce cu bara dubla. Ierarhia in ordin era: marele sef, cavaleri, preoti si sergenti. Numai cavalerii purtau insa vesmintele albe cu cruce rosie.


Cavalerii templieri si-au castigat o reputatie ca mari razboinici in luptele de aparare a Pamantului Sfant. Dar Ierusalimul a cazut in mainile musulmanilor in 1187, iar templierii s-au retras prima data la Antioch, apoi la Acre. De aici, au trebuit sa se retraga in Cesarea, iar mai tarziu in Cipru. In Cipru, templierii isi aveau baza la Limmasol, dar sediul principal era la Manastirea Templierilor din Paris.


Cei care intrau in Ordinul Templier, depuneau juramintul de saracie si isi donau toti banii, averile si proprietatile Ordinului. In urma acestor "daruri", comori din batalii, subventii masive ale Papei, templierii au strans o mare avere. Averea lor imensa a provocat invidie. Din cauza rezerevelor mari de bani, Regele Philip cel Just al Frantei, a facut imprumuturi mari pentru a-si finanta razboaiele. Intr-un final, el a incercat diferite metode de a nu restitui imprumuturile.


Intr-o zi de vineri, 13-a a anului 1307, a lunii octombrie, toti templierii din Franta au fost prinsi si inchisi in inchisoare. Ei au fost acuzati de satanism si alte practici nenaturale. Multe din acuzatii au fost mincinoase, dar unele au fost probabil secrete ale templierilor, probabil distorsionate. Au existat torturi pentru a obtine marturii in stilul Inchizitiei Spaniole si multi au fost gasiti vinovati pentru ca au refuzat sa marturiseasca. Multi dintre eu au fost condamnati la moarte, in stilul Ioana D\'Arc, inclusiv Marele Sef, Jacques de Molay ce a fost ars pe rug in 1314, langa Catedrala Notre Dame din Paris.


La inceputul exterminarii, Philip cel Just a incercat sa-l determine pe Papa sa ii excomunice pe templieri. A incercat chiar sa-l rapeasca pe Papa Boniface al VIII-lea. Regele a fost excomunicat, dar Boniface a murit in urma incercarii de rapire. Papa Benedict al IX-lea a anulat excomunicarea, iar succesorul lui, Papa Clement al V-lea a hotarat destramarea ordinului in intreaga lume.


Dupa ce s-a hotarat oficial sfarsitul Ordinului Templier in 1,312, Ordinul a continuat sa existe in secret, cu Jean-Marc Larmenius ca Mare Sef. In anul 1,705, o conventie a Templierilor la Versailles, l-au ales pe Philip, duce de Orleans ca Mare Sef. Acest Philip a devenit regent al Frantei in 1,715. Cu noul Regent si Mare Sef, Ordinul Templierilor a fost reinnoit si legalizat ca si Ordinul Secular Militar Cavaleresc. Dupa moartea regentului in decembrie 1,723, ca si Mari Sefi au urmat trei dintre Printii de Bourbon (pana in 1,776), Ducele de Cosse Brissac (pana la executia lui din timpul Revolutiei Franceze in 1,782) si Radix de Chevillon. La inceputul secolului 19, Ordinul s-a extins, cu peste 20 de manastiri in Franta si in intreaga Europa.