Ghidul tau pe internet
Nicolas Sarkozy
Detalii
| Categorii | Educatie |
|---|---|
| Taguri | Nicolas Sarkozy, Paris, Sefi de stat |
| Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
| Vizualizari | 4203 |
Voteaza & Distribuie
Descriere
Presedinte al UMP (principalul partid de dreapta) si avocat de profesie, Nicolas Sarkozy a fost ales pe 6 mai 2007 al saselea presedinte al celei de-a cincea Republici Franceze, cu 53% din voturile exprimate. Aceste alegeri pentru mandatul suprem vin sa incoroneze, la 53 de ani, o cariera politica de peste treizeci de ani.Un tanar fascinat de politica
Nicolas Sarkozy, pe numele sau complet Sarkozy de Nagy-Bosca, s-a nascut pe 28 ianuarie 1955 la Paris. Provenind din mica nobilime maghiara, tatal sau a fugit de ocupatia rusa in 1944 pentru a se stabili in Franta, unde s-a casatorit cu o parizianca, studenta la drept. Inconjurat de doi frati, tanarul Nicolas si-a inceput educatia cu unele dificultati, dubland clasa a sasea. Cu toate acestea, mergand pe urmele mamei sale, a absolvit Facultatea de Drept din Paris. Chiar daca pica la Institutul de Studii Politice din Paris din cauza unor dificultati la limba engleza, isi obtine Diploma de studii aprofundate in 1981 si devine avocat in Paris.
In paralel dispune deja de un CV impresionant in politica. Intra in UDR (Uniunea pentru Apararea Republicii) in 1974, la doar 19 ani si apoi adera la partidul lui Jacques Chirac, RPR, inca de la inceputurile din 1976, in cadrul caruia obtine o pozitie de consilier la Neuilly, in 1977. In 1980, cariera lui dobandeste o anvergura nationala, deoarece este presedintele comitetului de tineri care-l sprijina pe Jacques Chirac.
Primele succese si primele esecuri ale lui Nicolas Sarkozy
Tanarul si-a facut debutul langa Charles Pasqua, care este, de asemenea, martor la prima sa nunta in 1982. In 1983, la varsta de 28 de ani, Nicolas Sarkozy se prezinta la alegerile municipale din Neuilly-sur-Seine. Este ales si isi va pastra aceasta pozitie pana in 2002. Prin urmare, incearca sa-si faca un nume pe scena nationala.
Deputat al Hauts-de-Seine din 1988, responsabil pentru RPR, are cu adevarat acces la functii nationale atunci cand a fost numit ministru al bugetului in 1993 in guvernul lui Edouard Balladur. In acelasi an, s-a remarcat pentru implicarea sa in incidentul ostaticilor de la gradinita din Neuilly, cand el insusi a negociat cu atacatorul. Ministru la 38 de ani, deja mediatizat, Nicolas Sarkozy pare a destinat unei cariere politice promitatoare. Un post major l-ar putea astepta dupa alegerile prezidentiale din 1995.
Pentru aceste alegeri, Nicolas Sarkozy a facut alegerea de a se indeparta de Jacques Chirac pentru a-l sprijini pe Edouard Balladur, favoritul sondajelor de opinie. Succesul anuntat se transforma in eliminare din primul tur de scrutin. Considerat un tradator de catre unii membii ai RPR-ului, Sarkozy nu primeste nici o pozitie in guvern. Din nou purtator de cuvant, apoi secretar general al RPR-ului, conduce campania pentru legislativele europene din 1999 din fruntea listei RPR-DL. Dar sufera o grea infrangere, iesind al treilea dupa PS si RPF al lui Pasqua. Atunci paraseste scena nationala.
De la Ministerul de Interne la prezidentialele din 2007
Nicolas Sarkozy revine dupa realegerea lui Jacques Chirac in 2002. Numit Ministru de Interne, iese foarte rapid pe scena politica, avand ca tema principala - si controversata - a campaniei, nesiguranta nationala. Duce o politica de toleranta zero si isi castiga popularitatea. Cu toate acestea, prezenta pe scena politica nu e lipsita de incidente. Dupa ce trece de la Ministerul de Interne la Ministerul de Finante, se angajeaza intr-o lupta cu Jacques Chirac in ceea ce priveste cumulul functiilor de ministri si presedinti din UMP. Nicolas Sarkozy pierde. Dar, dupa referendumul esuat asupra Constitutiei UE, este din nou chemat la Interne in guvernul lui Dominique de Villepin.
Reintors la ceea ce pare a fi pozitia lui favorita, Nicolas Sarkozy isi multiplica aparitiile publice, uneori contestate. In ciuda criticilor din partea opozitiei si a unora din tabara sa, sinceritatea lui si angajamentul sau ii intretin popularitatea.
Suportand atacurile din afacerea Clearstream, in 2006, nu isi pierde magnetismul si ramane favoritul dreptei pentru alegerile prezidentiale. La data de 14 ianuarie 2007, singurul candidat al UMP, este ales cu un scor de 98,1%. Isi paraseste functia guvernamentala pe 26 martie pentru a se dedica in intregime campaniei prezidentiale. Reuseste apoi sa obtina voturile lui Jean-Marie Le Pen si Francois Bayrou si in seara primului tur, iese inaintea lui Ségolène Royal, cu 31.18% din voturile exprimate.
In perioada dintre cele doua turnuri, pledand pentru o atitudine mai deschisa fata de centru, isi confirma apartenenta la dreapta. Aceasta strategie ii reuseste, deoarece pastreaza si sporeste decalajul fata de adversara lui, Ségolène Royal. La 6 mai 2007, Nicolas Sarkozy a fost ales presedintele Frantei, cu 53% din voturi.