Machu Picchu

Ruinele de la Machu Picchu, au fost descoperite in 1911 de arheologul Hiram Bingham, si sunt unele din cele mai frumoase si misterioase ruine antice din intreaga lume. Legendele si miturile spun ca Machu Picchu (insemnand "Varful batran" in limbajul quechua) ar fi fost un loc sacru inca din vremuri timpurii, poate chiar dinaintea incasilor. Oricare i-ar fi fost originile, acestia au transformat locul intr-un mic (8 km patrati), dar extraordinar oras. Imposibil de vazut de jos, imprejumuit de teren agricol, suficient sa hraneasca intreaga populatie a orasului si udat de izvoare naturale, Machu Picchu se pare ca a fost folosit de incasi ca un oras secret unde se oficiau ceremonii.

Machu Picchu

Machu Picchu - Interior

La 600 m deasupra raului Urubamba, in ruinele invaluite in nori exista palate, bai, temple si aproape 150 de case, toate intr-o stare extraordinara de conservare. Aceste structuri, sapate in granitul din varful muntelui sunt minunate atat din punct de vedere arhitectural, cat si din punct de vedere estetic. Multe dintre blocurile de piatra ale cladirii cantaresc peste 50 de tone sau chiar mai mult, au sculpturi precise si se completeaza impreuna cu foarte mare exactitate, astfel incat nici macar lama unui cutit nu ar putea intra intre ele.

Se stie foarte putin despre utilizarea religioasa si sociala a locului in timpul Imperiului Incas. Scheletele gasite aici, aproximativ cam 10 de femei la unul de barbat, a dus la concluzia ca lacasul ar fi putut fi un sanctuar de pregatire a preoteselor si/sau a viitoarelor mirese ale nobilimii incase. In urma examinarii ulterioara a osemintelor, s-a descoperit un numar egal de schelete apartinand unor barbati, indicand ca Machu Picchu nu a fost un templu exclusiv sau un loc doar al femeilor.

Unul dintre functiile primare ale orasului a fost de observator astronomic. Piatra Intihuatana (insemnand "Locul de prindere a Soarelui" , numita si piatra Saywa sau Sukhanka ) s-a dovedit a fi un indicator precis a datei celor doua echinoctii, nu solstitii cum cred altii, si alte perioade cerestre. La mijlocul zilelor de 21 martie si 21 septembrie soarele sta aproape deasupra pilonului, nelasand aproape nici o umbra. In timpul acestor perioade, incasii tineau ceremonii in fata pietrei de care "au legat soarele" pentru a-i opri miscarea pe cer. Exista de asemenea o aliniere Intihuatana cu solstitiul din decembrie(solstitiul de vara al emisferei sudului) cand la apus soarele se scufunda dupa Pumasillo (Gheara Pumei), muntele sacru din vestul lantului Vilcabamba.

Piatra Intihuatana

Legendele shamanice spun ca atunci cand persoanele sensibile isi ating fruntea de piatra, Intihuatana deschide in fata acestora o viziune asupra spiritului omenesc. Pietrele Intihuatana erau obiectele sacre supreme ale Imperiului Inca. Ele au fost cautate si distruse de catre spanioli. Daca o piatra Intihuatana era distrusa la altar, incasii credeau ca zeitatile lor mureau sau plecau. Conquiztadorii spanioli nu au gasit niciodata Machu Picchu, cu toate ca auzisera de existenta lui, asa ca piatra Intihuatana a ramas in pozitia initiala.

Sanctuarul din varful muntelui a fost abandonat cu 40 de ani inainte ca spaniolii sa cucereasca Cuzco, in anul 1533. Liniile de care faceau legatura intre centrele sociale incase au fost intrerupte si marele imperiu a decazut.

In partea de nord a Wayna Picchu se gaseste asa numitul "Templu Lunei", ascuns intr-o pestera. Se presupune ca aici a fost lacasul de slavire a unei zeite.

Templul Lunei