La Basel, Elvetia, Albert Hoffman, un chimist elvetian care lucra la laboratorul de cercetare farmaceutica Sandoz, consuma din greseala LSD-25, un medicament sintetic pe care il crease in 1938, ca parte a studiului vizand valoarea medicinala a compusilor pe baza de acid lisergic. Dupa ce a luat medicamentul, Dr. Hoffman a avut parte de senzatii neobisnuite si de halucinatii. In insemnarile sale a relatat experienta in felul urmator: ?Vinerea trecuta, 16 aprilie 1943, am fost fortat in mijlocul dupa-amiezii sa-mi intrerup munca de laborator si sa plec acasa, fiind afectat de o neliniste ciudata, combinata cu o usoara ameteala. Acasa, m-am intins in pat si m-am scufundat intr-o stare deloc neplacuta, asemanatoare betiei, caracterizata de o imaginatie extrem de stimulata. Aflat intr-o stare de visare, cu ochii inchisi (lumina mi se parea neplacut de stralucitoare), am perceput un sir neintrerupt de imagini fantastice, forme iesite din comun, intr-un caleidoscop de culori. Dupa vreo doua ore, aceasta stare a disparut.? Dupa ce a luat intentionat medicamentul din nou, pentru a confirma ca acesta ii cauzase ciudata stare mentala si fizica, doctorul Hoffman a publicat un raport in care anunta descoperirea sa si astfel LSD-ul si-a facut debutul ca drog halucinogen. Utilizarea pe scara larga a asa-numitului ?drog care deschide mintea? nu a inceput decat in anii ?60, cand figuri ale sub-culturii, cum ar fi Albert M. Hubbard, Timothy Leary si Ken Kesey au expus public beneficiile folosirii LSD-ului ca drog recreational. Producerea, vanzarea, posesia si utilizarea LSD-ului, substanta cunoscuta a cauza reactii negative celor care iau drogul, au devenit ilegale in Statele Unite, in anul 1965.
