Ghidul tau pe internet
Istoria ceasului
Detalii
| Categorii | Stiinta |
|---|---|
| Taguri | Inventii |
| Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
| Vizualizari | 13205 |
Voteaza & Distribuie
Descriere
Cand omul a constatat ca timpul este unul din lucrurile pe care nu le poate controla, a elaborat modalitati prin care sa-l poata masura. Din cea mai timpurie perioada atestata, calcularea timpului a fost preocuparea si pasiunea omului. Cadranele solare au fost un prim efort in acest sens. Evolutia ceasurilor s-a petrecut odata cu evolutia omului modern. In zilele noastre, acestea sunt atat un instrument care arata timpul, dar si o bijuterie, deoare unele dintre ele sunt chiar opere de arta. Ceasurile completeaza stilul cuiva, gustul si individualitatea sa.Perioada cuprinsa intre anii 1500 si 1575 este considerata a fi marea epoca de dezvoltare si inovare in ceea ce priveste ceasurile. Ceasurile acelor zile erau niste structuri imense, ceea a facut transportarea lor imposibila. Cu toate acestea, primul ceas portabil a vazut lumina zilei in anul 1524. Ulterior, au aparut si alte tipuri de ceasuri in jurul anului 1548, care erau in mare parte de origine germana sau franceza. Abia in anul 1575 au aparut ceasurile de origine elvetiana sau engleza.
In timpul anilor 1600, pana la 1675, ceasurile nu evoluau prea mult in ceea ce priveste tehnica, dar erau folosite mai mult ca ornament. Tocmai din considerentul ca nu erau exacte, metale si pietre pretioase erau montate sau gravate pe ceasuri pentru a fi purtate ca bijuterii. Se purtau sub forma de pandantiv, atarnat la gat, fie in buzunare, odata cu aparitia vestelor.
Dupa anul 1675, pentru prima data ceasurile foloseau arcurile spiralate, ceea ce a imbunatatit exactitatea redarii timpului de la fractiuni de o ora la fractiuni de un minut. Imbunatatirea preciziei a dus la adaugarea unei noi caracteristici: introducerea minutarului si impartirea cadranului in minute. Orele erau marcate cu cifre romane, iar minutele cu cifre arabe. Initial ceasurile trebuiau intoarse la fiecare 12 ore, dar adaugarea unei a patra roti a facut ca acestea sa fie intoarse la fiecare 24 de ore.
Ceasurile si-au continuat progresul constant pe parcursul secolului al XVIII-lea, iar in anul 1704, doi ceasornicari englezi, Facio de Duillier si J. Debaufre, au introdus metoda folosirii pietrelor pretioase ca rulmenti. Ulterior, timp de aproape un secol, arta folosirii bijuteriilor in ceasuri au fost atribuita englezilor.
Primul ceas care masura longitudinea a aparut in anul 1761. A fost inventat de John Harrison, dar pentru ca era foarte complicat nu s-a bucurat de un succes prea mare. Mai tarziu diversi orologieri au dezvoltat cronometre mai practice. Pana in secolul al XIX-lea cronometrul a evoluat pana la perfectiune. Acesta a fost, de asemenea, perioada in care secundele au fost adaugate pe ceasuri. Pana in anii 1850 ceasul cu intoarcere manuala era cel mai des raspandit si, treptat, designul i s-a schimbat de la un cadran drept la unul curbat.
Evolutia metalurgiei a avut un impact urias asupra dezvoltarii ceasurilor. Dupa 1900 erorile datorate temperaturii si echilibrului au fost eliminate ca urmare a utilizarii aliajelor bimetale. Aceasta perioada a cunoscut si nasterea ceasurilor de mana si pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, au luat complet locul ceasurilor de buzunar. Dupa 1945, ceasurile au fost echipate cu mecanisme complicate cum ar fi tragerea automata, setarea datei, a alarmei, iar din anii 1950 au fost disponibile si ceasurile care functionau pe baza de baterie. S-a nascut, de asemenea si conceptul de ceas electronic cu 2,5 milioane de batai pe secunda. Prin anii 1970, ceasurile electronice au inlocuit ceasurile mecanic pentru totdeauna.