Instrumente de tortura medievale

Instrumentele de tortura faceau parte din inventarul autoritatilor laice sau religioase (Inchizitia) ale acestor vremuri intunecate, fiind adoptate, cu entuziasm, si de nobilii locali, pentru chinuirea dusmanilor care aveau ghinionul sa ajunga prin tainitele castelelor lor.

Perioada cunoscuta drept Evul Mediu s-a intins intre secolul al V-lea si pana in al XV-lea, aproape 1000 de ani, si a fost caracterizata prin brutalitate si razboaie de o cruzime nemaivazuta, insa ceea ce socheaza este inventivitatea cu care au fost nascocite numeroase instrumente de tortura, acestea fiind folosite fie ca mijloace pentru extragerea de informatii, sau pentru a obtine „marturisiri", fie pentru aplicarea unor pedepse pentru diverse delicte mai mult sau mai putin ingrozitoare.

O carte scrisa in 1975, avand titlul „A History of Torture in England" – O istorie a torturii in Anglia – incerca sa explice acest fenomen. L.A. Parry, autorul cartii, facea o remarca:

„Ceea ce ne socheaza cel mai mult atunci cand examinam torturile medievale, nu este barbaria lor diabolica, cat varietatea extraordinara si ceea ce-ar putea fi considerata drept indemanarea artistica sugerata de instrumentele de tortura."

O trecere in revista a principalelor instrumente de tortura medievale ar trebui sa inceapa cu:

Era o statuie imensa, din bronz, goala pe dinauntru. Victimele erau plasate in interiorul ei, de obicei, dupa ce li se taia limba. Usa era inchisa, iar sub burta taurului si in jurul lui erau aprinse focurile. Victimele mureau… coapte pe indelete, fiind supuse unui proces similar cu cel al gatirii la cuptor. Urletele celor inchisi in aceasta statuie de cosmar faceau ca taurul de bronz sa para viu, mugind indurerat. Se pare ca publicul vremii aprecia foarte mult aceasta forma de tortura, oferita ca un fel de spectacol tematic.

Taurul de bronz

Reprezentau o forma foarte insidioasa de tortura. Nu se murea in urma folosirii lor, dar provocau o durere insuportabila. Dispozitivul era alcatuit din trei tije metalice intre care erau plasate degetul mare de la fiecare mana. O vergea din lemn cobora de-a lungul tijelor impingand degetele la capat si strangandu-le. Un surub strangea progresiv tijele si vergeaua din lemn, strivind degetele. Mai exista si un dispozitiv capabil sa striveasca 10 degete odata si semana cu un spargator de nuci. Suruburile pentru degete au fost inventia armatei ruse, ca pedeapsa pentru soldatii indisciplinati.

Suruburile pentru degete

Instrumentul se prezenta sub forma unei tablii cu doua dispozitive cu roti la fiecare capat. Victimele erau intinse pe „pat" si li se legau membrele. Se actionau rotile, fixate pe doua axe, cu ajutorul carora condamnatii erau „intinsi" lent. Tractiunea continua le disloca mainile si picioarele. O astfel de tortura era cunoscuta drept „ruperea pe pat" ori „intinderea pe pat". Putea fi combinata cu alte forme de tortura, pentru a face lucrurile si mai dureroase. Un dispozitiv similar era cel cunoscut sub numele de Calul. Victimele erau legate pe spinarea „animalului" si intinse pe ea pana la dislocarea mainilor si picioarelor. Erau lasate sa atarne sub partea de jos a dispozitivului, timp in care li se cerea sa-si marturiseasca vina.

patul de tortura

Tragerea pe roata nu era un sport olimpic. Era una din multele torturi ale Evului Mediu, aplicata si prin Transilvania. Nenorocitii destinati acestei torturi erau legati pe o roata mare de lemn si metal, si dusi la vale pe un deal stancos. O alta varianta era legarea pe o roata fixata pe un suport, care era apoi plimbata pe suprafata de jos, de obicei carbuni incinsi la rosu, sau grilaj metalic incins. Roata avea si tepuse metalice care smulgeau carnea victimei.

roata de tortura

Era un dispozitiv atat de pervers, incat multa vreme s-a crezut ca este o fictiune, este ceva imaginat de cronicari sau autorii de „romanturi medievale". Consta dintr-un sarcofag metalic cu masca unei femei. Pe partea din fata se deschideau niste usi duble, prin care era introdusa victima. Odata inchisa, victima era strapunsa lent de tepuse metalice plasate strategic, pentru evitarea atingerii organelor vitale, sau, din contra, pentru strapungerea lor. Oricum, se incepea cu tepusele scurte, pentru ca victima sa nu moara instantaneu. Uneori, se aprindea si focul in jurul „fecioarei", pentru ca tortura sa fie completa.

Fecioara de fier