Heinrich Schliemann

Heinrich Schliemann s-a nascut in Germania, pe 6 ianuarie 1822, a crescut in Ankershagen si Mecklenburg, si a urmat scoala reala in Neustrelitz. Dupa 5 ani de ucenicie intr-o bacanie din Fürstenburg (1836-1841), s-a imbarcat intr-o calatorie spre Columbia in noiembrie 1841, dar a naufragiat in largul coastei Olandei. A lucrat ca functionar la Amsterdam si a studiat limbile straine pentru a-si imbunatati perspectivele - a ajuns sa vorbeasca fluent aproximativ 15 limbi. In 1846, Schliemann a fost trimis la Sankt Petersburg, unde a ajuns un comerciant remarcabil. Dupa un an in California (1851-1852), s-a intors la Sankt Petersburg, s-a casatorit, si si-a facut o familie. In 1868 o excursie in Italia, Grecia si Troa i-a schimbat viata.



Convins de Frank Calvert ca Hissarlik este o asezare a Troiei, Schliemann a facut sapaturi acolo pentru scurt timp in 1870 si mult mai asiduu intre 1871-1873. Descoperirea Comorii lui Priam, in mai 1873 a fost o adevarata senzatie. Sapaturile mormintelor de la Micene, in 1876, a dezvaluit bogatia si rafinamentul civilizatiei miceniene, a carui existenta fusese anterior complet necunoscuta. Aceasta ramane realizarea lui cea mai izbitoare. Sapaturile de la Orchomenos (1880-1881 si 1886) au fost putin roditoare, dar la cele de la Tirint (1884-85), Schliemann a descoperit un palat micenian cu fresce. Excavarea continua de la Troia a fost principala preocupare din ultimii 12 ani din viata sa, cu campanii in anii 1878-1879, 1882, si 1890. A murit la Napoli, in decembrie 1890.



Realizarile lui Schliemann raman totusi controversate. Cartile sale sunt contaminate cu neadevaruri. De exemplu, acum se cunoaste faptul ca a doua sa sotie, Sofia, nu a fost martor la descoperirea Comorii lui Priam. Intreaga comoara pare a fi un compozit. Se pare , totusi, ca rapoartele lui arheologice sunt, in general, de incredere. Multi atribuie denaturarile lui greselilor sau reclamei exagerate. Importanta lui Schliemann consta in prioritatea sa in domeniu, in asezarile unde a sapat si in priceperea lui in dramatizare pentru a atrage atentia mass-mediei, facand astfel arheologia un subiect de interes general.