Problematica mitului. Delimitari conceptuale.

Detalii

CategoriiEducatie
TaguriReferate
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari25157

Voteaza & Distribuie

Descriere

Problematica mitului. Delimitari conceptuale. Marile mituri ale umanitatii Motto: Omul, dupa cum ne dam seama daca reflectam un moment, niciodata nu percepe ceva complet sau nu intelege ceva pe deplin. - Carl Gustav Jung - 1. Conceptul de mit Victor Kernbach incearca o definitie de sinteza a mitului, prin ceea ce el insusi numea un ?efort de aglomerare a notiunilor?. Astfel, mitul ar reprezenta ?o naratiune traditionala complexa, nascandu-se in unghiul de incidenta intre planul cosmic si planul uman, continutul specific al careia, emanat in forme sacralizate fie de o societate primitiva, fie de un grup social intarziat cultural sau regresat prin alienare, construieste imaginar explicarea concreta a fenomenelor si evenimentelor enigmatic cu caracter fie spatial, fie temporal, ce s-au petrecut in existenta psihofizica a omului, in natura ambianta si in universul vizibil ori nevazut, in legatura cu destinul conditiei cosmice si umane, dar carora omul le atribuie obarsii supranaturale de obicei in vremea creatiei primordiale si, ca atare, le considera sacre si revelate stramosilor arhetipali ai omenirii, de fiinte supraumane in clipele de gratie ale inceputurilor.? Este dificil de rezumat intr-o fraza o realitate culturala atat de complexa cum este mitul. Dupa aprecierile lui Kernbach, s-au oferit in jur de cinci sute de formulari diferite. Problema majora consta in reunirea tuturor aspectelor esentiale ale mitului. Problematica mitului a preocupat cercetatori din cele mai variate domenii, de la istorici, antropologi, sociologi, etnologi, psihologi la filosofi, teologi si poeti. insa in general oamenii de stiinta s-au rezumat la punctul de vedere de la care au pornit, ingustandu-si de la bun inceput orizontul de percepere a mitului. C.G. Jung sugera ca miturile ar fi expresia subconstientului colectiv al umanitatii. Acesta, asemenea corpului uman, se presupunea a avea mai mult sau mai putin aceeasi structura pentru toti omenii. Dupa Jung, acest fapt ar explica asemanarile exceptionale intre mituri si motive mitice din cele mai variate culturi. La un nivel si mai filosofic, Ananda Coomaraswamy (1877?1947), care a studiat societati indiene si indoneziene, considera ca marile teme ale miturilor sunt parabole ale unei filosofii lipsite de timp, cunoasterea intuitiva a naturii si destinului uman care este intotdeauna la dispozitia celor care isi doresc sa sondeze adancurile mintii umane. Pentru a facilita o mai buna intelegere, vom adopta pozitia lui Romulus Vulcanescu, care vedea in mit ?un raspuns episodic sau complexat la o intrebare incitanta?. Astfel, sistemul de mituri al unui popor reda conceptia etnocentrica a acestuia despre viata si lume. Exista o serie de asemenea ?intrebari incitante? la care se incearca un raspuns in toate sau aproape toate mitologiile. Ele sunt intrebarile legate de inceput si sfarsit: De unde a aparut Pamantul? Cum a luat nastere omul? Cum a ajuns societatea la stadiul actual? Ce se afla dincolo de moarte? Cum se va sfarsi totul? Putem spune ca aceste framantari ale oamenilor de pretutindeni au dat nastere la o serie de mituri universale. intre acestea se inscriu crearea lumii, crearea omului, mania zeilor si incercarea de a distruge rasa umana, mitul eroului civilizator, eterna intoarcere si escatologia. in continuare vom urmari cum se manifesta aceste teme centrale in unele din principalele mitologii ale lumii. Vom incepe cu mitologia greaca, fiind probabil cea mai cunoscuta si din acest motiv mai accesibila, tratand apoi aceste motive asa cum apar ele in mitologia germanica, in Mesopotamia, la azteci, egipteni, in China si India.

2. Grecia Cosmogonia. in mitologia elena, Creatia este precedata de Haosul primordial. Din acesta se va naste pamantul Gaia (Geea). Ea procreeaza cerul Uranos si se impreuneaza cu el, nascand titanii Kronos, Rhea, Okeanos. Fortata de Uranos sa ia din nou in pantece pe copiii ei Ciclopii, ea comploteaza cu Kronos. Acesta isi castreaza tatal care moare, dand totusi nastere Gigantilor, Furiilor si Nimfelor (din sange) si Afroditei (din organul sau genital cazut in spuma marii). De teama unei sorti asemanatoare, Kronos isi obliga sora-sotie Rhea sa ii dea la nastere copiii pentru a-i devora. Rhea il salveaza pe ultimul, Zeus, care, odata crescut mare isi va pedepsi tatal si ii va lua locul, eliberandu-si fratii si surorile: Poseidon, Hades, Demeter, Hestia si Hera. Cu primii doi isi va imparti dominatia, lor revenindu-le Marea, respectiv Infernul. Ordinea se stabileste odata cu infrangerea de catre Zeus si aliatii sai a Titanilor si Gigantilor. Zeus nu isi inghite copiii, ci pe Metis insarcinata. Astfel, Pallas Athena se naste complet echipata din capul tatalui ei. in afara de sotia sa Hera, Zeus a avut relatii cu zeite, nimfe si muritoare, fiind tatal mai multor zei, semizei si eroi, precum si a muzelor. Antropogonia. Omul este creatia Titanului Prometeu, care luptase alaturi de Zeus, fiind astfel crutat de soarta semenilor sai. El ii faureste pe oameni din argila, dar lipsindu-i puterea creatoare, ei sunt insufletiti de Athena. inaintea oamenilor acestei varste de fier, care sunt sortiti grijilor, au existat cei din varsta de aur, de argint, bronz, precum si eroii si semizeii. Mania zeilor. Galagia oamenilor il deranjeaza pe Zeus, care va trimite asupra lor Potopul. Avertizati de Prometeu, supravietuitorii sunt, dupa versiune Philemon si Baukis sau Deukalion si Pyrrha. Eroul civilizator este tot Titanul Prometeu, cel care i-a creat pe oameni. El dejoaca planurile lui Zeus de a-i lasa pe oameni sa flamanzeasca printr-un siretlic in timpul ceremonialului jertfei, facand in asa fel incat carnea si maruntaiele de la animalele sacrificate sa revina oamenilor, iar zeilor doar oasele si pielea. De asemenea, el le aduce pamantenilor focul divin. Pentru atare fapte este pedepsit de Zeus, fiind inlantuit de stancile Caucazului, unde un vultur ii ciuguleste zilnic ficatul, care se reface peste noapte. Pedeapsa se va sfarsi doar cand il va elibera Herakle. Pedepsirea oamenilor a constat in trimiterea pe Pamant a Pandorei si a faimoasei ei cutii. Eterna intoarcere se reflecta in mitul Persefonei. Fiica a lui Zeus si a zeitei Demeter, ea este rapita de zeul Infernului, Hades. indurerata, mama ei o cauta, iar asupra Pamantului trimite secete si foame. Aceasta nu inceteaza pana nu i se inapoiaza fiica. Pentru ca Persefona a consumat totusi din mancarea din Infern - dupa versiune intre 4 si 7 samburi de rodie - va sta numarul corespunzator de luni alaturi de sotul ei, iar restul timpului pe Pamant cu Demeter. Coborarea in Infern este realizata de catre vestitul cantaret Orfeu. Fiul lui Apollo si al muzei Calliope a cunoscut-o si s-a indragostit de Eurydike in timpul expeditiei argonautilor in cautarea lanii de aur. Dar ea moare chiar in ziua nuntii, muscata de o vipera. Neconsolat, Orfeu porneste in cautarea ei, si gratie talentului sau de a canta din lira, il imblanzeste pe Cerber, pe luntrasul Charon si il indupleca pe Hades sa ii restituie sotia. Dar Orfeu nu reuseste sa indeplineasca conditia pusa de zeu, de a nu se intoarce sa o priveasca pana nu va iesi din Infern si astfel o pierde din nou. Interpretand viata solitara a lui Orfeu in urma acestei pierderi drept un semn de dispret, fostele lui insotitoare, menadele, sunt cuprinse de furie si il sfasie. intr-un tarziu, moartea il uneste din nou cu iubita sa Eurydike.

3. Scandinavia Cosmogonia. La inceput exista doar o regiune a gheturilor si una a caldurii. in genunea dintre ele se formeaza din gheata topita gigantul Ymir. El este hranit de vaca primordiala Audhumbla. Lingand gheata, ea da nastere lui Buri, tatal lui Borr, la randul sau tatal lui Odin, Vile si Ve. Cei trei frati il detroneaza pe Ymir, formand pamantul din bucatile acestuia. Cosmogonia germanica are asadar ca punct de pornire sacrificiul unei divinitati primordiale. Odin da nastere primei generatii de zei ai fortei, Asenii. Antropogonia. Lumea este formata in conceptia mitologiei germanice din trei cercuri concentrice. La mijloc se afla zeii, la periferie ? gigantii, mortii si fortele raului. Cercul de mijloc va reveni oamenilor. Primul cuplu este format din Askr, frasinul, ca principiu masculin si Embla, arinul ca principiu feminin, insufletiti de Odin (care le da suflare), Hoenir (suflet) si Lodhurr ? Loki (caldura si culori infloritoare). Mania zeilor nu se regaseste ca atare. Dar lumea este totusi amenintata de disparitie odata cu nasterea monstruosului lup Fenrir, de care numai zeul Tyr, aparatorul dreptatii, are curajul sa se apropie. Doua lanturi puternice rupe Fenrir, pana este prins cu viclesug. Funia care pana la urma il va tine legat este alcatuita de pitici din zgomotele pasilor de pisica, barba femeilor, radacina muntilor, nervii ursului, respiratia pestilor si scuipatul pasarilor. Neincrezator, lupul cere insa ca un zeu sa isi tina bratul in gura sa ca zalog pentru a se lasa legat. Cel care se va sacrifica pentru binele celorlalti este Tyr. Coborarea in Infern. Luminosul Baldr este fiul lui Odin si al sotiei sale Frigg. Toate plantele, animalele, pietrele si metalele jura mamei sale sa nu ii faca vreodata vreun rau, mai putin vascul. Prin uneltirile lui Loki, o crenguta de vasc va deveni arma uciderii lui Baldr. Fratele sau Hermodhr coboara in Infern pentru a o indupleca pe zeita Hel sa il inapoieze pe cel ucis. Conditia pusa de ea, ca toata suflarea de pe Pamant sa planga moartea lui Baldr nu este insa indeplinita de Loki. Escatologia poarta numele de Ragnarokr, ?Judecarea Puterii?, Amurgul Zeilor. Se vor succede trei ierni devastatoare, cocosii Infernului anunta sfarsitul. Lupul Fenrir isi va rupe legaturile, inghitind soarele si luna, gigantii vor ataca Walhalla si se vor macelari cu zeii, iar lumea va dispare in flacari. Destinul va crea o noua lume. Unii oameni si zei vor fi supravietuit, printre care Lif ? viata si Lifthrasir ? forta vitala, iar Baldr se va intoarce.

4. Mesopotamia Cosmogonia are loc pe fondul existentei unui haos primordial, alcatuit din ape dulci (Apsu, principiul masculin) si sarate (Tiamat, principiul feminin). Din acest haos se nasc cerul si pamantul care dau nastere principalelor divinitati: Anu (primul zeu, cerul), Enlil - Marduk (cel mai mare dintre zei; aerul, pamantul), Ea (zeul intelepciunii, apa). Antropogonia. Ea ii creeaza pe oameni la cererea lui Marduk din lut amestecat cu sangele unui zeu razvratit si astfel pedepsit. Singurul scop al crearii oamenilor este acela de a-i servi si preamari pe zei, de a le aduce jertfe. Mania zeilor este cauzata de galagia oamenilor, car il deranjeaza pe Enlil. El cere distrugerea lor, trimitandu-le boli, seceta, foamete. Ei sunt salvati de fiecare data de Ea, pana la cea din urma incercare de distrugere ? potopul. il avertizeaza totusi pe Uta-napistim si sotia acestuia. Constructorul arcei va dobandi iertarea zeilor si nemurirea. Eroul civilizator din miturile din Mesopotamia este Ghilgames, regele Urukului, inzestrat cu toate harurile divine. Starnind totusi mania zeilor, ei il trimit pe omul salbatic Enkidu sa il ucida. Cei doi devin insa prieteni dupa ce Ghilgames il imblanzeste trimitandu-i o curtezana. impreuna ucid diversi monstrii, inclusiv Taurul Ceresc si o sfideaza pe Istar. Zeii il condamna la moarte pe Enkidu, care este rapus de boala. indurerat si totodata inspaimantat, Ghilgames il cauta pe Uta-napistim pentru a afla secretul nemuririi. Culege floarea cu acest har de pe fundul marii, insa in drum spre casa ii este furata de un sarpe. Acesta isi leapada pe data vechea piele, insa pentru oameni nemurirea este pierduta pe veci. Eterna intoarcere. Zeita dragostei Istar doreste sa isi viziteze sora Ereshkigal, stapana Infernului. Este insa nevoita ca la fiecare poarta sa lepede o podoaba sau un vestmant, aparand in fata lui Ereshkigal goala si lipsita de putere, nemaiputand sa se intoarca pe Pamant. in absenta lui Istar, tot pamantul este lovit de sterilitate, nemaicrescand nimic. Pentru a i se permite intoarcerea, sotul ei, zeul-pastor Dumuzi (Tammuz) ii tine locul jumatate din timp.

5. Aztecii Cosmogonia. Din unirea unui cuplu primordial de zei a luat nastere un topor de silex. Cazand acesta pe Pamant s-au ivit 1600 zei. Principalii patru dintre acestia au ca atribute cele patru punte cardinal si elementele astfel: lui Huitzilpochtli ii corespunde sudul si focul; lui Tezcatlipoca ii revine nordul, cu frigul si moartea; Tlaloc, cel din est, reprezinta apa si fertilitatea; Quetzalcoatl are ca atribute vestul, aerul, lumina, viata si culoarea alba. Cearta zeilor duce la patru distrugeri succesive ale lumii. A cincea, cea prezenta, ia nastere din sacrificiul suprem al zeilor. Sacrificiul initial a doi zei duce la renasterea soarelui si a lunii, dar nu pune in miscare astrele. Pentru aceasta este nevoie de sacrificiul tuturor zeilor. Quetzalcoatl este ultimul care se arunca in foc, insa nu inainte de a-si prezice intoarcerea pentru a-i invata pe oameni ceea ce au nevoie sa stie. Antropogonia. Oamenii au existat si au supravietuit fiecarui cataclism din cele patru care u distrus pana acum lumea. in forma actuala omenirea a luat nastere datorita lui Quetzalcoatl si lui Xolotl, zeul reinvierii. Cei doi coboara in lumea mortilor si aduna osemintele pe care le stropesc cu sangele lor. Sacrificiul zeilor duce la aparitia oamenilor. Eroul civilizator este chiar Quetzalcoatl. Ca rege preot al orasului toltec Tula, el ii invata pe oameni agricultura, artele, scrisul si calendarul, le daruieste porumbul. Totodata interzice sacrificiile umane. Acest fapt starneste mania fratelui sau Tezcatlipoca. Prin magie, il condamna sa rataceasca vesnic, uzurpandu-i tronul si reintroducand sacrificiile umane. Acestea sunt necesare pentru a mentine echilibrul in lume, preintampinand catastrofa prin reeditarea sacrificiului primordial. Ele furnizeaza ?apa pretioasa?, sangele, care mentine astrii in miscare. Quetzalcoatl pleaca, facand o prezicere a ultimei sale intoarceri, din est, de peste mare, insotit de oameni palizi, cu barbi. Poporul sau va invata lectia sa de dragoste prin durere. Aceasta prevestire le-a fost d folos conchistadorilor condusi de Cortes, a caror sosirea semana cu cele prezise de zeu, usurandu-le cucerirea.

6. Egiptul Cosmogonia difera in functie de centrul cultural din care a emanat, principalele fiind Heliopolis, Hermopolis, Memphis si Teba. Ea are loc prin autogenerarea demiurgului fie din prima floare de lotus, fie din oul cosmic, fie din apa primordiala, care genereaza pe su-aer si pe Tefnut-umiditate. El este, dupa versiune Ra-Atum-Kephri ? soarele in cele trei faze ale sale sau Ptah. Antropogoniei nu i se acorda o mare importanta. Oamenii sunt creati de Hnum, zeul olaritului, la roata olarului. Mania zeilor. Cel care hotaraste pieirea oamenilor este Ra. El este dispretuit si batjocorit de oameni, fiind ajuns intr-o stare de decrepitudine. Ca urmare a complotului lor, Ra o trimite pe Pamant pe zeita Hathor sub forma leoaicei Sehmet, care dezlantuie macelul. Cuprins de remuscari, Ra revarsa bere pe Pamant, colorata in rosu. Trezita din somn, leoaica crede ca este sange si se imbata. Astfel isi uita misiunea si se intoarce la zei. Eroul civilizator. Pamantul Geb si cerul Nut au patru copii care formeaza cupluri: Osiris si Isis, Seth si Nephthys. Egiptul prospera sub obladuirea lui Osiris, primul sau rege. El impiedica actele canibalice, invatandu-i pe oameni sa cultive grau, orz, vita de vie. Fratele sau Seth ii uzurpa tronul prin viclesug, inchizandu-l intr-un cufar pe care il arunca in Nil. Isis porneste in cautarea sa, dar Seth il gaseste primul si il taie in bucati. Isis le aduna si este prima care foloseste mumificarea. Fiul ei Horus il va invinge pe Seth si va prelua domnia asupra celor vii, in timp ce Osiris va domni peste morti. Eterna intoarcere este ilustrata de ipostaza lui Osiris ca zeu agrar. Etapele mortii sale: uciderea, hacuirea, ingroparea bucatilor, imbalsamatul corespund etapelor muncii agrare: secerarii, treierarii graului, apoi semanatului si rasaritului. Zeul renaste cu fiecare noua recolta.

7. China Cosmogonia mitologiei chineze considera ca origine oul cosmic, din care se naste Pangu. Sacrificiul divinitatii supreme da nastere lumii. Antropogonia este realizata de catre cuplul primordial Fu Xi si Nu Wa. Femeia s-a apucat sa faureasca oameni din pamant galben. Oboseste insa curand si isi continua creatia din noroi. Astfel gasim din nou o explicatie a ordinii sociale, a impartirii in aristocrati si oameni de rand. Distrugerea lumii este incercata fie de catre zeul Tunetului, fie de dragonul Gonggong, care trimit Potopul. Omenirea este salvata fie de mama primordiala Nu Wa, care il ucide pe dragon si pune Pamantul la adapost; fie de Yu cel Mare, ministru al imparatului, care conduce executarea unor ample lucrari de canalizare. Eroul civilizator. Mitologia chineza cunoaste o serie de astfel de eroi, incepand cu cuplul primordial. Fu Xi are ca simbol echerul, simbol masculin al patratului, in timp ce lui Nu Wa ii este rezervat compasul, cercul feminin. Cei doi ii invata pe oameni vanatoarea, pescuitul, calculul si scrierea. in randul eroilor civilizatori intra si Shennong, Agricultorul Divin, care aduce oamenilor plugul, cerealele, comertul, plantele medicinale. in fine, urmeaza cinci imparati care au adus diverse contributii, luptand contra inundatiilor, secetelor, diferitilor monstri si dezvoltand medicina, vanatoarea, arta militara si pe cea prezicerilor, stabilind unitatile temporale. Ministrul Yu cel Mare este considerat si el erou civilizator.

8. India Cosmogonia. Demiurgul ia forma unui element sau a unui principiu: focul Agni, soarele Savitar, Tapas, inflacararea creatoare, apele Varuna. Omul cosmic Purusa este el insusi universul, el creeaza si este creat la randul sau de energie. El capata sens atunci cand instituie legatura zeilor cu oamenii ? sacrificiul. Dezmembrarea sa da nastere animalelor si formulelor sacre. Antropogonia. Din gura, bratele, coapsele si picioarele lui Purusa au luat nastere cele patru caste din India: preotii, razboinicii, mestesugarii si servitorii. Astfel, mitul antropogonic justifica sistemul de casta. Prin dezmembrarea lui Purusa se trece de la macrocosmos la microcosmos, eul universal se incarneaza in cel spiritual. Spiritul produce Cuvantul, care la randul sau conditioneaza Actiunea. Asadar, omul este in primul rand o entitate psihica. Distrugerea lumii de catre demoni si alte forte malefice este preintampinata de fiecare data de incarnarile lui Vishnu. Eroul civilizator este incarnarea lui Vishnu sub forma lui Krishna. El civilizeaza in doua moduri. Pe de o parte ii protejeaza pe crescatorii de vite, invingand demonii care ii asupreau si da sfaturi celor care cauta intelepciune. Pe de alta parte, lui i se transfera puterea zeului Indra si astfel va guverna un nou panteon. Bibliografie 1.Braunstein F., Pepin J.F., Marile mituri ale lumii, Editura Lider, Bucuresti 2.Cotterell A., Die Welt der Mythen und Legenden, Droemersche Verlagsanstalt Th. Knaur Nachf., Munchen, 1990 3.Kernbach V., Miturile esentiale, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996 4.Kun N.A, Legendele si miturile Greciei antice, Editura stiinsifica, Bucuresti, 1958 5.*** Primitive Religion - Myths, in Funk & Wagnalls Multimedia Encyclopedia, disponibila pe CD-ROM