Gaius Julius Caesar, dictatorul Romei, este injunghiat in Senatul roman de 60 de conspiratori condusi de Marcus Junius Brutus si Gaius Cassius Longinus. Caesar, nascut in familia Iulia, o familie aristocrata romana veche, dar nu foarte distinsa, si-a inceput cariera politica in 78 i.C., ca demnitar al Partidului Popular, partid anti-patrician. A castigat influenta in partid datorita ideilor lui reformiste si talentului sau oratoric si a sustinut eforturile imperiale ale Romei prin constituirea in 74 i.C. a unei armate private, in scopul de a i se impotrivi regelui Pontului. A fost un aliat al lui Pompei, capul recunoscut al Partidului Popular si a preluat pozitia acestuia dupa ce Pompei a parasit Roma in 67 i.C. pentru a deveni comandantul fortelor romane din est. In 63 i.C., Caesar a fost ales pontifex maximus sau omare preoto. Se presupune ca Caesar a dobandit aceasta pozitie dupa ce a dat mari sume de bani drept mita. Doi ani mai tarziu, a fost desemnat ca guvernator al Spaniei iar in 64 i.C. s-a intors la Roma, ravnind la titlul de consul. Consulatul, cea mai inalta functie a Republicii Romane, era impartit anual de doi politicieni. Consulii comandau armata, prezidau Senatul, puneau in executare decretele acestei institutii si reprezentau statul in afacerile externe. Caesar a format o alianta politica u asa-numitul Prim Triumvirat u impreuna cu Pompei si Marcus Licinius Crassus, cel mai bogat om din Roma, iar in 59 i.C. a fost ales consul. Desi majoritatea din Senatul roman s-a opus, reformele funciare ale lui Caesar i-au adus popularitate printre romani. In 58 i.C., lui Caesar i-au fost acordate patru legiuni romane in Galia Cisalpina si Illyricum, iar in timpul urmatorului deceniu, el a demonstrat un talent militar stralucit, extinzand Imperiul Roman si reputatia sa. Alaturi de alte realizari, Caesar a cucerit toata Galia, a construit primele drumuri interioare in Britania si a castigat sustinatori devotati in cadrul legiunilor sale. Totusi, succesele sale au provocat de asemenea invidia lui Pompei, conducand la prabusirea aliantei lor politice in 53 i.C. Senatul Roman l-a sustinut pe Pompei si i-a cerut lui Caesar sa renunte la armata sa, insa el a refuzat. In ianuarie 49 i.C., Caesar si-a condus legiunile de-a lungul Fluviului Rubicon, din Galia Cisalpina spre Italia, astfel declarandu-i razboi lui Pompei si fortelor sale. Caesar a castigat rapid primele batalii ale razboiului civil izbucnit, invingand armata lui Pompei in Italia si Spania, insa ulterior a fost fortat sa se retraga in Grecia. In August 48 i.C., fiind urmarit de Pompei, Caesar s-a oprit in apropiere de Pharsalus, stabilindu-si tabara intr-o locatie strategica. Cand fortele senatoriale ale lui Pompei au fost infrante de mai mica armata a lui Caesar, toti adversarii acestuia au fugit speriati, iar Pompei a fugit in Egipt, unde a fost asasinat de un ofiter al regelui egiptean. Ulterior, Caesar a fost desemnat consul si dictator al Romei, insa inainte de a se stabili la Roma, el a calatorit cativa ani prin imperiu si si-a consolidat domnia. In 45 i.C., s-a intors la Roma si a fost facut dictator pe viata. Devenit singurul domnitor al Romei, Caesar a lansat in imperiu cateva ambitioase programe de reforma. Cel mai durabil dintre acestea a fost reprezentat de instituirea calendarului iulian, care, cu exceptia unor modificari si ajustari minore in secolul al XVI-lea, este folosit si in ziua de azi. Caesar a planificat de asemenea noi expansiuni ale Imperiului, in Europa centrala si in est. In mijlocul acestor planuri vaste, a fost asasinat la data de 15 martie 44 i.C., de un grup de conspiratori care credeau ca moartea sa va conduce la restaurarea Republicii Romane. Totusi, rezultatul oIdelor lui Marteo a fost ca Roma a plonjat intr-o noua runda de razboaie civile, in urma carora Octavian, stra-nepotul lui Caesar, va deveni Augustus, primul imparat roman, lasand in urma republica pentru totdeauna.
