Frida Kahlo

Detalii

CategoriiCultura
TaguriMexic, Pictura
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari5115

Voteaza & Distribuie

Descriere

Cea care le spunea ca-si picteaza realitatea celor care au numint-o pictor suprarealist, Frida Kahlo a stiut sa-si impuna un anumit stil, cald si captivant, plin de imagini. Libera in tablourile sale, pictura o va ajuta sa-si suporte viata.

Frida "picior de lemn"

Nascuta Magdalena Carmen Frida Kahlo Calderón pe 6 iulie 1907, in „casa albastra" (care acum este muzeu) din cartierul Coyoacan din Ciudad de Mexico, artista este fiica unei pictorite originare din India si a unui fotograf de origine germana. La varsta de 8 ani, micuta Frida aea sa se confrunte cu primele probleme de sanatate. Afectata de poliomielita, prietenii ii vor da porecla „picior de lemn".

In 1922, la varsta de 15 ani, intra la Escuela Nacional Preparatoria, cea mai buna institutie de invatamant din Mexic si vrea sa devina medic. In ciuda interesului sau pentru artele plastice, ea nu ia in considereare in acest moment o cariera artistica. Studenta stralucita, Frida Kahlo se intereseaza si de politica intr-o tara care este in cautarea propriei identitati.

Din pacate, se va confrunta cu un eveniment care ii va schimba toata viata. In septembrie 1925, cand se intorcea de la cursuri impreuna cu un prieten, pictorita este victima unui accident de autobuz. Extrem de grav ranita, (strapunsa in abdomen, ambele picioare rupte, dintre care cel stang a suferit 11 fracturi, pelvisul, coastele si coloana vertebrale afectate), a fost o minune ca Frida a scapat cu viata. Puterea ei mintala si vointa de a trai, au ajutat-o sa invinga moartea.

Lupta unei vieti intregi

De atunci, artista va duce o lupta continua cu ea insasi pana la sfarsitul vietii sale. Corpul a facut-o sa sufere cumplit: a suportat dureri constante la coloana si a trebuit sa se resemneze ca nu putea sa aiba niciodata copii.

Captiva intr-un corp mutilat, Frida Kahlo se refugiaza in pictura. Tatal sau o ingrijeste si o initiaza in tehnicile artei. Deasupra patului sau, pe tavan, o oglinda ii va face din reflectia chipului ei un model pe care il va transpune intr-o lunga serie de autoportrete (printre cele o suta cincizeci de tablouri pe care le-a realizat in timpul carierei sale).

Frida Kahlo nu se opreste insa aici. Pentru a continua sa-si apere ideile, se inscrie in Partidul Comunist mexican, in 1928, atunci cand politica tarii este inca foarte instabila. Sustine si apara emanciparea femeilor mexicane, a caror pozitie este inca marginalizata in aceasta societate foarte „macho". Frida socheaza si isi afiseaza deschis libertatea sa de femeie moderna, chiar si bisexualitatea.

Intalnirea cu barbatul vietii ei

In cele din urma, il intalneste pe Diego Rivera, se indragostesc imediat unul de celalalt si la un an se casatoresc. Cuplul se muta intr-un apartament in Ciudad de Mexico, iar in 1930 zboara spre San Francisco, unde cariera lui Rivera e in plina ascensiune, iar comenzile sunt mai numeroase. Frida insa nu se simte bine acolo. Picteaza si ea, insa panzele ii reflecta oboseala si dezgustul pentru Statele Unite si americani, in timp ce sotul ei ramane fascinat de aceasta tara din care nu mai vrea sa plece. Dupa mai multe calatorii dus-intors intre SUA si Mexic, dupa ce Frida a suferit doua avorturi, cedi doi artisti sa restabilec in suburbia San Angel din in Mexic, intr-o noua casa.

Dar in 1935, Frida descopera ca sotul ei are o aventura cu sora ei, Cristina. Ranita, pleaca de acasa si se muta intr-un apartament din centrul capitalei, unde are mai multe legaturi extraconjugale, inclusiv cu alte femei. Pleaca cu doi prieteni la New York si nu se mai intorce in Mexic decat atunci cand legatura dintre sora si sotul ei ia sfarsit. In 1937, Diego ii acorda azil politic lui Trotki, pe care il gazduieste in casa albastra din Coyoacan. Intre Frida si Trotki se leaga o scurta legatura pasionala.

O artista de succes

In toamna anului 1938, Frida Kahlo isi prezinta lucrarile intr-o prima expozitie individuala la galeria Julien Levy din New York, expozitie care a cunoscut un mare succes. In sfarsit, isi poate arata lumii talent si stilul sau unic. Reuseste, in sfarsit, sa-si exorcizeze durerea, atat de evidenta in lucrarile sale. Isi exprima atasamentul fata de tara natala si de traditiile Mexicului. Nevoia ei de apartenenta strabate intreaga sa opera, iar in spatele iubirii pentru tara si originile sale se afla cautarea identitatii pe care orice mexican si-o dorea.. Un an mai tarziu pleaca la Paris (pe care il detesta) pentru a-si expune lucrarile la Renou & Colle in martie, si unde va intalni multi pictori suprarealisti. Apoi intoarsa la Mexic, se muta cu tatal ei, divorteaza de Diego, si se recasatoresc un an mai tarziu.

La moartea tatalui sau, Frida se muta cu Diego in casa albastra pe care o iubeste atat de mult. Starea ei de sanatate se deterioreaza si durerile de spate devin din ce in ce mai intolerabile. In ciuda handicapului si a scaunului cu rotile, artista continuat sa picteze si sa militeze.

In 1942, artista isi incepe jurnalul unde isi povesteste copilaria, tineretea si intreaga viata. Este aleasa membra a organizatiei Seminario de Cultura Mexicana, infiintata de catre Ministrul Afacerilor Culturale si din care fac parte 25 de artisti si intelectuali. Misiunea sa este aceea de a incuraja propagarea culturii mexicane in expozitii, conferinte si publicarea de carti. Un an mai tarziu conduce o clasa de pictura la Academia de Arte Frumoase. Dar starea sa de sanatate o obliga sa predea la ea acasa.

In primavara anului 1953, fotograful Lola Alvarez Bravo organizeaza prima expozitie monografica a Fridei Kahlo in Mexic. Medic ii interzice sa se ridice din pat, insa ea e hotarata sa participe. Este transportata la galerie pe patul de spital.

Atinsa de o pneumonie severa, Frida Kahlo moare in noaptea de 13 iulie 1954. Ultimele cuvinte din jurnalul sau au fost: "Sper ca iesirea va fi plina de bucurie ... si sper sa nu ma mai intorc de-acolo niciodata ... Frida."

A fost incinerata pe 14 iulie asa cum si-a dorit. „Nici macar intr-un sicriu nu vreau sa stau niciodata intinsa.". Cenusa ei se odihneste la Coyoacan, pe patul ei, intr-o urna care are forma chipului ei.