Efectele mirosului de transpiratie

mirosul subsuorii barbatesti

Mirosul de subsuoara rasa este implicat intr-un grad semnificativ in lupta dintre natural si estetismul deloc intamplator al societatii moderne. Estetismul a castigat la un fir de par, daca se poate spune, in confruntarea sa cu mirosul de transpiratie. Sau, mai precis, in absenta firelor de par.

Un grup de cercetatori din Cehia a facut un studiu pe tema efectelor mirosului de transpiratie si participantii la teste si-au ras parul de la o subsuoara, lasandu-l sa creasca in voie la cealalta; au fost colectate esantioane de miros de la barbatii implicati in experiment si trecute pe sub nasul femeilor. Acestea le-au clasificat in functie de cat de atractive le-au considerat. S-a dovedit ca femeile preferau mirosul subsuorii rase, dar nu din cale-afara de mult. Cu alte cuvinte, mirosul de transpiratie place, dar in doze homeopatice.

„In fapt, efectul barbieririi subsuorii nu este chiar atat de coplesitor",

afirma conducatorul grupului de cercetare, Jan Havlicek, antropolog al Universitatii Carol din Praga, specializat in rolul mirosului in definirea atractivitatii umane.

Potrivit concluziei sale, efectul rasului subsuorii este „tranzitoriu". Femeile din grupul martor al experimentului au considerat mirosul subsuorii proaspat rase drept mai placut decat cel al subsuorii pe care a crescut par timp de sase pana la zece saptamani, dar nu au putut face deosebirea dintre esantioanele prelevate de pe subsuori cu parul crescut de o saptamana si cele cu cresteri de pana la 10 saptamani. Firele de par, indiferent de marimea lor, par sa degajeze acelasi miros.

„Acest lucru este surprinzator, pentru ca daca te uiti la parul de la subsuoara, dupa o saptamana, are doar cativa milimetri lungime, asa ca rezultatul este neasteptat",

a declarat Jan Havlicek vorbind despre experimentele sale.

Cea mai interesanta concluzie dintre toate este faptul ca femeile sunt ceva mai predispuse sa prefere mirosul subsuorii rase, asta in pofida dovezilor care sugereaza ca parul de la subsuoara a evoluat cu functionalitatea speciala de a-i face pe oameni sa miroasa mai atragator.

Oamenii de stiinta cred ca parul de la subsuoara – mai lung decat la orice primate – a crescut special pentru a retine compusii chimici generati de glandele sudoripare si pentru intensificarea mirosului natural al corpului uman. In acest fel, in cadrul grupurilor de oameni primitivi cresteau sansele individului de a fi simtit si a fi atragator pentru sexul opus. Pentru unii cercetatori este o surpriza sa constate ca femeilor le place mirosul mai putin intens al subsuorii rase si ingrijite.

„Toate astea din cauza unor convingeri culturale, care sunt, cumva, independente de procesele evolutive",

afirma Havlicek.

„De asemenea, (preferintele) depind si de imaginea vizuala a subsuorii rase si a celei nerase, de felul in care este construita frumusetea in contextul nostru cultural."

Cercetatorul ceh mai noteaza ca rezultatele studiului sau ar fi fost cu totul altele daca ar fi derulat experimentul intr-un alt timp si loc.

„Sa spunem ca daca am fi facut acest lucru acum 30 de ani, intr-un context cultural in care rasul subsuorii nu era deloc obisnuit, rezultatele ar fi fost altele",

considera Havlicek. Daca nu ar exista anumite presiuni culturale exercitate asupra femeilor sa-si rada subsuoara, presiuni mai intense decat asupra barbatilor, daca cercetatorii ar fi derulat studiul in sens invers, rezultatele ar fi indicat o preferinta mult mai robusta in directia preferintei pentru mirosul subsuorii rase a femeilor, decat pentru subsuoara rasa a barbatilor.

Din testele de laborator, efectuate cu zeci de ani in urma, s-a constatat ca transpiratia, de fapt, nu are nici un miros. Acesta este degajat de bacteriile care metabolizeaza transpiratia umana. Se poate spune ca anumite constrangeri culturale implica un comportament care l-ar contrazice pe cel ancestral. Pentru altii, n-ar fi nici o surpriza ca femeile prefera mirosul subsuorii barbatesti rase.