Dovezi de mila pe campul de lupta

Detalii

CategoriiEducatie
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari2635

Voteaza & Distribuie

Descriere

Mila nu face parte din pregatirea psihologica a niciunui militar si nici nu face obiectul vreunei strategii. Antrenamentul militar este menit sa elimine orice ezitare atunci cand e sa apesi pe tragaci, pentru ca, pe campul de lupta, cand viata ta sa chiar a intregii unitati depinde de cat de repede tragi, singura convingere care functioneaza este „ori eu, ori el." Si, cu toate astea, exista relatari incredibile privind mila prezenta pe campurile de lupta din intreaga istorie a omenirii, cand, prin fumul bataliilor stralucesc momente de mare omenie.




Patrick Ferguson


Patrick Ferguson



George Washington, crutat de un tragator de elita britanic

Soldatul englez Patrick Ferguson era un tragator de elita care-si pusese la punct propria lui arma si-si formase propria lui unitate franctirori. Asta devine cu atat mai impresionant cand lucrurile se intamplau pe la 1700 si ceva, cand armele de foc erau atat de primitive si imprecise, incat aveai mai multe sanse sa-ti nimeresti inamicul aruncand cu ele spre el. Ferguson este considerat si azi drept cel mai bun tintas din intreaga armata britanica din timpul Revolutiei americane, dar isi impusese anumite reguli de lupta, intre care sa nu traga niciodata in cineva care nu era constient de prezenta sa acolo.


In septembrie 1777, Patrick Ferguson a luat parte la batalia de la Brandywine. Era ocupat cu trasul in revolutionarii americani. Vazand doi dintre liderii lor venind calare pe un drumeag, Ferguson a considerat ca o ambuscada ar fi „dezgustatoare" si s-a ridicat in picioare pentru a-si semnala pozitia. Observandu-l, unul dintre ofiteri a intors calul si a fugit in galop. Ferguson l-ar fi doborat, dar incalca un alt principiu de-al sau: nu-ti dobori niciodata inamicul intors cu spatele spre tine. Ulterior, a aflat ca ofiterul care scapase cu fuga era George Washington.


Germanii ii admirau atat de mult pe britanici

In 1940, fortele navale germane si britanice se confruntau pe mare, miza era importanta, si, totusi, au fost posibile si acte de galanterie in lupta. Crucisatorul usor britanic, HMS Glowworm s-a pomenit, la un moment dat, fata in fata cu cuirasatul greu german, Admiral Hipper, dotat cu tunuri de 302 mm si de trei ori mai mare decat nava britanica. Comandantul acesteia, Gerard Roope si echipajul au considerat ca navei germane i-ar prinde bine niste lovituri sub linia de plutire si a deschis focul. Incasand mai multe lovituri trase cu armamentul greu, HMS Glowworm s-a pregatit sa „pinteneze" nava germana (intrand cu prova in ea). In urma impactului, crucisatorul englez s-a scufundat, iar in barcile de salvare au urcat numai 31 de supravietuitori.


Hipper s-a oprit pentru a-i salva pe toti, cu toate ca aceasta galanterie se putea termina prost pentru nazisti: HMS Glowworm isi transmisese pozitia si trei crucisatoare grele britanice se indreptau spre locul confruntarii. Supravietuitorii au fost tratati corect la bordul navei germane, iar capitanul acesteia si-a declarat admiratia pentru atitudinea in lupta a britanicilor, care nu au ezitat sa-l atace. Si ceea ce intrece orice inchipuire, el a scris Amiralitatii britanice despre curajul lui Roope (mort in lupta) recomandand decorarea lui post-mortem cu Crucea Victoria. Ceea ce s-a si intamplat, fiind pentru prima si ultima oara in istoria Marii Britanii cand cea mai inalta decoratie militara a fost acordata la recomandarea inamicului.


Aparat in instanta de fostul inamic

Crucisatorul american Indianapolis, comandat de capitanul Charles McVay, urma sa se alature escadrei prezente in Golful Leyte, in 1944, dar a fost torpilat de submarinul japonez I-58, comandat de Mochitsura Hashimoto. McVay ordonase ca nava sa navigheze in linie dreapta, cu cea mai mare viteza, si s-a dus la culcare in cabina sa. Capitanul McVay a supravietuit, razboiul s-a terminat, iar la scurt timp dupa aceea s-a trezit adus in fata Curtii Martiale, pentru scufundarea navei sale, fiind acuzat de neglijenta.


Spre norocul sau, comandantul submarinului nipon, Hashimoto, a putut depune marturie, in calitate de martor al acuzarii. In loc sa-l „scufunde" si pe McVay, Hashimoto a declarat clar si raspicat ca indiferent ce-ar fi facut capitanul american, ce manevre ar fi ordonat, Indianapolis tot s-ar fi dus la fund, lovit de torpilele sale.